Criza rachetelor din Cuba

Evolutia conflictului international , cauze, actori implicati, evolutie, fenomenologie, primele reactii si potentiale consecinte ale izbucnirii conflictului respectiv

Criza rachetelor din Cuba poate fi considerata un exemplu perfect de criza, fiind construita în asa fel încât toate fazele se regasesc foarte clar si sunt bine determinate.Cuvântul „criza”, în ultima vreme a devenit un cliseu fiind folosit foarte des si aruncat cu usurinta in orice împrejurare.Cei mai resonsabili de acest lucru sunt ziaristii, pentru ca nu au stiut sa pastreze sensul strict al cuvântului si l-au facut sa fie depreciat ca instrument de analiza.

Studiul crizelor internationale este un fenomen recent ce îsi are aparitia odata cu criza rachetelor din Cuba. Criza nu înseamna neaparat un razboi, cum este considerata gresit în majoritatea cazurilor.Ea poate fi situata la începutul, mijlocul sau sfâsitul acestuia. Criza din Cuba se înscrie într-un context international de revenire la rãzboiul rece dupã relativa destindere a anilor 1953-1956. Ea este punctul culminant al unui proces care a început cu trei ani mai devreme, în timp ce guerilele cubaneze ale lui Fidel Castro - refugiat în Sierra Maestra în 1956 - au ocupat Havana, dupã un lung mars de-a lungul insulei, alungându-l de la putere pe dictatorul Batista, multã vreme sustinut de SUA .

PRECRIZA-corespunde relatiilor progresiv degradante între Cuba si SUA de la luarea puterii, la Havana, de catre Fidel Castro la 01 ianuarie 1959. Americanii i-au sprijinit pe anticastristii refugiati în Florida, apoi s-a semnat acordul comercial dintre Cuba si URSS (februarie 1960) care prevedea cumpãrarea de cãtre rusi a cinci milioane de tone de zahãr (principala resursã cubanezã) în cinci ani si au fost nationalizate întreprinderile americane (august 1960). În fine, La Washington a fost decis un embargou total asupra comertului american cãtre Cuba (octombrie 1960).

În acest timp, URSS si-a proclamat prietenia fatã de Cuba si a fãcut cunoscut faptul cã va apãra insula împotriva unei agresiuni americane, la nevoie utilizând chiar armele atomice. Cuba reprezenta un punct evident de atractie pentru URSS, deoarece îi dãdea ocazia sã punã ferm piciorul în emisfera vesticã. Uniunea Sovieticã spera si Statele Unite se temeau cã instituirea unui stat marxist sustinut de rusi în Cuba va marca preludiul unei expansiuni rapide a comunismului de tip sovietic în toatã

America Latinã si Centralã. În momentul în care Fidel Castro a început sã facã pasi spre a pune capãt dominãrii economice a insulei de cãtre SUA si s-a autodeclarat comunist, Hrusciov a sesizat posibilitatea unei lovituri majore în favoarea URSS în rãzboiul rece. Data de 14 octombrie 1962 marcheaza ruptura acestui echilibru destul de precar,caracterizat prin miscari de trupe si materiale militare ,prin informatii alarmante din partea serviciilor secrete.Începând cu aceasta data presedintele Kennedy îsi da seama ca sunt în joc interesele fundamentale ale SUA si ca teritoriul american poate ajunge la discretia armelor adverse.

ESCALADAREA-debuteaza pe data de 22 octombrie la ora 19.00, când dupa o îndelungata reflectie a presedintelui, coroborata cu consultarea a numerosi experti (informatori),rosteste un discurs televizat în care este anuntat instalarea nu a unei blocade ( act de razboi) , ci a unei carantine. Masurile luate lasa sa se inteleaga ca este posibila folosirea fortei armate. Presedintele american era constient cã practica o politicã pe muchie de cutit, care îl fãcea vulnerabil în ochii americanilor care nu-si doreau un rãzboi si cunosteau care ar fi fost pretul de plãtit în cazul unui conflict nuclear cu URSS.

Însã Kennedy a tinut sã aminteascã compatritilor sãi precedentul anilor ’30, care „ne oferã o lectie clarã: evenimentele agresive, dacã le permitem sã se intensifice fãrã control si fãrã contramãsuri, duc finalmente la rãzboi.” Kennedy a fost pus la curent cu descoperirea rampelor de lansare si cu faptul cã, pe drumul cãtre insulã, se aflã cargouri sovietice purtãtoare de rachete ofensive si de bombardiere Iliusin. Instalarea acestor arme în Cuba, considerate „defensive” de cãtre Kremlin, nu ar fi modificat fundamental raportul de forte dintre cele douã mari puteri, dar venea în contradictie flagrantã cu

promisiunile sovieticilor si, mai ales, ar fi putut avea un efect psihologic considerabil asupra aliatilor Statelor Unite.