Libertarianismul

Libertarianismul este o incercare de refundamentare a liberalismului clasic, avand, totodata, un impact major asupra teoriei politice recente. Libertarianismul, ca varianta a liberalismului clasic, este axat pe absolutizarea drepturilor negative ale individului, așa cum sunt ele expuse de vechii liberali.

Principalele caracteristici ale libertarianismului contemportan au aparut in scrierile filosofului Ayn Rand si ale celebrilor economisti Hayek, Von Mises si Milton Friedman. Insa publicarea cartii lui Robert Nozick, Anarhie, Stat si Utopie a marcat momentul in care ideiile libertariene au capatat un grad inalt de respectabilitate in cercurile academice filosofice. Lucrarea lui Nozick este o variantă inspirata de doctrina mâinii invizibile a încercarii contractariene datorate lui John Locke de a justifica statul minimal, limitat la funcțiile sale de protecție. Începand cu o stare anarhistă de natura, bazată pe piata libera, Nozick prezinta statul ca si cum acesta ar apărea printr-un proces de tipul mâinii invizibile care nu încalacă drepturile nimanui, mai întai ca o agenție de protecție dominantă, care se trasforma apoi într-un stat ultraminimal și apoi, in fine, intr-un stat minimal. Majoritatea oamenilor cred si traiesc in mod obișnuit respectând acest cod etic. Libertarienii considera ca acest cod ar trebui transpus la nivelul acțiunilor guvernamntului, care ar trebui sa existe doar pentru a proteja drepturile oamenilor si pentru a sigura securitatea.

Libertarianismul se pozitioneaza pe aceiași filieră ideatică cu cea promovată de Hayek, care ajunge la o idealizare a aranjamentelor economice-sociale pe care le propune. Acest lucru este atestat atât de ideea ”dezirabilității universale” a aranjamentelor liberale propuse, cât și de concepția sa asupra statului. Hayek încapsulează întreaga identitate a statului modern în funcția de ”furnizor de servicii”. Serviciile pe care statul trebuie să le asigure cetațenilor sunt aplicarea legii, apărarea față de agresorii externi, precum și un numar de servicii care, din diverse motive, nu pot fi furnizate de care piață. Pe scurt, și oricât de surprinzător ar suna, statul poate avea doar funcții legislative, juridice si economice, dar nu si funcții politice. Se înțelege deci că instituțiile statului, ca simple furnizoare de servicii in cadrul unui sistem dat de aranjamente sociale, nu sunt deloc chemate să pună in dezbatere, să modifice sau să amendeze aceste aranjamente.

Libertarianismul susține maximizarea libertății individuale, conform acestui principiu fiecare persoană este liberă sa facă ceea ce dorește atâta timp cât respectă drepturile egale ale celorlalți. Libertarienii apară dreptul fiecărui om la viață, libertate si proprietate – drepturi pe care oamenii le dețineau in mod natural înaintea instaurării guvernamintelor. În viziunea libertariană relațiile dintre oameni ar trebui să fie voluntare, singurele acțiuni care ar trebui interzise prin lege sunt cele care presupun folosirea forței importiva celor care nu au recurs la ea – acțiuni precum crima, violul, jaful, rapirea.

Aproape in acelasi timp cu lucrarea lui Boaz apare si ”declarația persoanală” a lui Charles Murray cu privirea la Ce inseamna sa fii un libertarian (What Means To Be a Libertarian) : ”Libertarianismul este o concepție despre cum oamenii ar putea fi capabili să își traiască viețile ca individualități străduindu-se să realizeze ce au mai bun în ei, sau împreună cooperând fară sa fie constrînși, în chestiunile ce privesc bunurile comune. Este o concepție despre cum își pot oamenii înzestra viața cu un scop, trăind in concordanță cu cele mai profunde credințe ale lor si asumându-și reponsabilitatea pentru consecințele acțiunilor lor” Ideile exprimate de Charles Murray in cartea sa reprezintă la provocare la adresa confortului susțiunut de modul de a gândi convențional. Murray lanseaza o provocare intelectulă, ne cere să ne imaginăm solutiunarea problemelor arzătoare prin aplicarea principiilor libertariene. Oricare ar fi părerea cititorului față de concluziile la care acesta ajunge lui Murry nu i se pot contesta: tactul său de eseist, tonul civil si curajul de a se ”confrunta” cu o serie de întrebări dificile.

Pentru o mai bună înțelegere a modului in care libertarianismul incearca o refundamentare a liberalismului o sa încerc sa prezint principalele direcții ale evolutiei acestuia.

John Locke este considerat cel mai timpuriu teoretician al liberalismului clasic. Teoria autorității politice a lui Locke din cele Doua Tratate despre guvernnământ a marcat o piatră de hotar extrem de importantă in dezvoltarea liberalismului. Locke a fost cel care a stabilit dreptul natural al fiecărui om asupra propriei persoane și asupra bunurilor sale, scopul guvernării fiind strict limitat la apărarea acestor drepturi. Discursul lockeean a constituit sursa de inspirație pentru Declarația de Independența americana. Doua schimbări cheie pot fi identificate in filosofia si ideologia liberalismului clasic. Acestea au contribuit decisiv la descreșterea lui ca forța radicala si vitală a progresului in lumea occidentală.