Analiza indicatorilor volumului de transport

Argument

Transportul este una din cele mai mari şi complicate sisteme, cu care ne ciocnim la organizarea vieţii social-economice. Numărul mare de relaţii sistemice restrâng libertatea activităţii operative şi necesită evidenţa acţiunilor la proiectarea sistemelor de transport. Căutarea soluţiilor optimale, care permit economiei ţării să execute transporturile necesare cu cheltuieli minimale, în prezent este o problemă primordială.

Teoria sistemelor de transport examinează legităţile proesului de transport şi metodele de optimizare. În baza acestei teorii se planifică, se execută transportul şi se conduce cu acest proces.

Planificarea transportului de mărfuri se înfăptuieşte în baza comenzilor expeditorilor, ţinîndu-se cont de capacităţile de transportare a întreprinderilor de transport auto (ÎTA). Sistemele de transport proiectate sunt cu atît mai optimale cu cît numărul comenzilor de transport este mai mare.

Analiza procesului de transport arată, că în sistema de organizare a transportului de mărfuri sunt o serie de neajunsuri esenţiale, care sunt urmare a înţelegerii incorecte a legităţilor, care funcţionează în sitemele de transport a nivelului inferior (rutele de transportare a mărfurilor). Aceasta duce la planificarea nemotivată a necesităţilor de resurse pentru îndeplinirea procesului de transport.

În comparaţie cu alte ramuri, economia resurselor la producerea producţiei în transport poate fi atinsă la etapa planificării procesului de transport, întrucât procesul de executare a transportării, producţia de transport se produce odată cu consumul ei.

Sub noţiunea de sistem de transport se subînţelege un complex de obiecte reale, inclusiv relaţiile între ele, ce se utilizează pe un anumit teritoriu pentru executarea comenzilor de transport. Cercetând sistemele de livrare a mărfurilor, din punct de vedere a organizării şi dirijării transportului auto, putem observa că orice sistem de transport reprezintă o îmbinare de mijloace şi căi de comunicare, de asemenea puncte de încărcare-descărcare, subdiviziuni de analizare, planificare şi dirijare a procesului de prelucrare şi livrare a mărfurilor.

Procesul de transport reprezintă în sine operaţiunile cu încărcăturile (obiecte de muncă) şi unităţile de transport, în rezultatul cărora acestea îşi schimbă locul în spaţiu. În condiţiile organizării şi ordinul repetării unele procese de transport individuale se caracterizează cantitativ.

Cap 1. Analiza cheltuielilor de transport

Acest capitol abordează aspecte privind cheltuielile de circulaţie în comerţ, şi anume:

- conţinutul, structura, clasificarea cheltuielilor de circulaţie după anumite criterii (după natură, conţinut, natura proceselor economice şi a mijloacelor economice, forma de comerţ, grupele de produse, stadiile de circulaţie a mărfurilor, dependenţa faţă de volumul activităţii economice, legătura lor cu procesele de circulaţie);

- analiza indicatorilor specifici costurilor circulaţiei mărfurilor (volumul absolut al cheltuielilor de circulaţie, nivelul relativ al cheltuielilor de circulaţie, cuantumul reducerii/creşterii nivelului relativ al cheltuielilor de circulaţie, ritmul reducerii/creşterii nivelului relativ al cheltuielilor de circulaţie, suma economiilor obţinute din reducerea cheltuielilor de circulaţie);

- analiza factorială a cheltuielilor de circulaţie.

1. Conţinut, structură, clasificarea cheltuielilor de circulaţie

Funcţionarea eficientă a firmei într-un mediu concurenţial a cărui dominantă economică o constituie caracterul limitat al resurselor, necesită gestionarea eficientă a costurilor care îi grevează rezultatele. La realizarea circuitului economic: aprovizionare - producţie - stocare -vânzare concură o serie de cheltuieli care, prin intermediul costurilor, se constituie în elemente ale preţurilor de vânzare a produselor (mărfurilor) pe piaţă.

Orice întreprinzător (considerat raţional, care, ţinând seama de resursele pe care le deţine, ia decizia de a produce acea marfă care-i permite cea mai bună valorificare a acestora) ştie că pentru a-şi maximiza profitul este necesar fie să minimizeze costurile totale cu care obţine un anumit nivel al producţiei (desfacerilor), fie să maximizeze producţia (volumul desfacerilor) care se poate obţine cu un nivel dat al costurilor, să optimizeze aşadar, volumul şi structura producţiei (circulaţiei mărfurilor).

Activitatea complexă a întreprinderii comerciale presupune anumite cheltuieli (materiale, cu forţa de muncă) care formează costurile întreprinderii, ca urmare a mişcării fizice a mărfurilor de la producători la consumatori, a păstrării integrităţii cantitative şi calitative a mărfurilor, a operaţiilor de sortare, ambalare, desfacere etc.

Diversitatea cheltuielilor pe care le presupune activitatea comercială impune, în scopul analizei, gruparea lor după anumite criterii, astfel:

1. după natura cheltuielilor distingem:

- cheltuieli de circulaţie propriu - zise, legate nemijlocit de actele de vânzare -cumpărare;

- cheltuieli de păstrare (sortare);

- cheltuieli cu transportul mărfurilor (o continuare a procesului de producţie în cadrul procesului de circulaţie şi pentru procesul de circulaţie);

2. după conţinutul lor avem:

- cheltuieli cu munca vie;

- cheltuieli materiale;

În general, în activitatea comercială se remarcă ponderea relativ mare, de cca. 60% a cheltuielilor cu forţa de muncă în cadrul costurilor totale, corespunzător nivelului de implicare a acestei resurse în desfăşurarea proceselor economice.