Incoterms

Noţiune

INCOTERMS este un acronim pentru INternational COmmercial TERMS ceea ce înseamnă Termeni de Comerţ Internaţional.

În orice contract de vânzare se pune problema stabilirii modalităţilor de livrare, a transferului riscurilor şi a repartizării între vânzător şi cumpărător a cheltuielilor aferente transportului mărfurilor (cheltuieli privind asigurarea mărfii, contravaloarea transportului).

Este anevoioasă rezolvarea acestor formalități de fiecare dată prin inserarea în contract a clauzelor detaliate cuprinzând reglementarea tuturor acestor aspecte. De aceea practica a imaginat o metodă de a scurta drumul până la încheierea contractului, recurgând la termeni comerciali ce condensează într-o formă cat mai simplificată posibil, situaţiile cele mai uzuale.

Free On Board (FOB)

De exemplu, stipulând simplu intr-un contract că marfa urmează a fi vandută „FOB Hamburg”, părţile au vrut să spună că:

-vânzatorul trebuie să încarce şi să expedieze marfa până în portul Hamburg

-să suporte cheltuielile de încărcare

-să expedieze marfa folosind transportul maritim

-să suporte riscurile până în momentul îmbarcării

În timp ce cumparatorului îi incumbă următoarele obligaţii:

-să plătească cheltuielile de navlosire

-să suporte riscurile din momentul îmbarcării mărfii.

Crearea Incoterms

Uzanţele comerciale au fost la origine, proprii vânzarilor maritime iar înţelesul lor era diferit in functie de loc, de port (maritim sau fluvial), sau de ţară. Acest fapt crea dificultăţi în ceea ce priveşte cunoasterea lor de către părţi, care nu ştiau exact întinderea obligaţiilor lor, deoarece uzanţele cunoşteau accepţiuni variate în funcţie de portul în care se aplicau. De exmplu, o vanzare FOB implica intr-un port obligatia vanzatorului de a incarca marfa la bordul navei, in timp ce intr-un alt port, se impunea numai sa aduca marfa la chei, langa nava. Ori aceste diferente erau stanjenitoare si erau surse de neintelegeri intre parti, fiind extrem de dificil de stabilit care a fost intentia initiala a partilor

Pentru a înlătura aceste inconveniente Camera Internaţională de Comerţ de la Paris, începand cu anul 1920 a avut iniţiativa şi a întreprins codificarea termenilor comerciali cei mai uzuali.

Prima codificare a avut loc în anul 1936, a fost revizuită în anul 1953, completată în 1967, 1976, 1980 şi 1990. Varianta cea mai recentă datează din 1999 fiind publicată în anul 2000 sub titulatura de Incoterms 2000 [1].

Utilizarea INCOTERMS

Incoterms conţin un preambul în care se arată că prevederile acestor reguli nu se impun voinţei parţilor (nu au deci caracter obligatoriu), partenerii având libertatea să insereze în cuprinsul contractului alte dispozitii speciale. Cele doua parţi se pot referi la Incoterms ca baza a contractului lor dar pot prevedea anumite modificări sau adăugiri în funcţie de natura mărfurilor care fac obiectul contractului. Aplicarea Incoterms fiind facultativă este dependentă de voinţa partilor.

Adoptarea de către p ele a condiţiilor de livrare reglementate prin aceste uzanţe nu comportă alte formalităţi precizări decât simpla înscriere în contractul de vânzare internaţională a clauzei alese, urmată de indicarea denumirii prescurtate a regulii:

- F.O.B. Incoterms 2000

- C.I.F. Incoterms 2000

- F.A.S. Incoterms 1990