Organizații ecoturistice

Pe măsura extinderii ecoturismului, s-a simţit nevoia organizării unor structuri bine definite, care să poată permite o cât mai bună penetrare a acestuia în rândul comunităţilor, în consecinţă, au luat naştere o serie de organisme care se ocupă strict de această problematică. Pe lângă acestea, în cadrul unor organizaţii deja consacrate au început să se înregistreze preocupări distincte vizând ecoturismul.

Aceste structuri, indiferent de natura lor, joacă un rol major în procesul definirii ecoturismului ca o modalitate reală pentru conservarea şi dezvoltarea comunităţilor în spiritul durabilităţii.

Rolul fundamental al unei organizaţii de ecoturism este de a contribui la minimizarea efectelor negative ale ecoturismului şi la maximizarea celor pozitive.Principalele considerente din care ia naştere un organism axat pe probleme de ecoturism sunt: administrarea resurselor (naturale şi culturale); colectarea şi diseminarea informaţiilor despre ecoturism; conferirea unei puteri pe piaţă sporite prin asocierea micilor tour operatori; existenţa unor interese de tip economic într-o anumită comunitate.

Interesul organizaţiilor implicate în domeniul ecoturismului se poate îndrepta în una sau mai multe din următoarele direcţii:

• cercetare;

• reglementare;

• standardizare (definirea unor coduri de practici, acordarea de atestate, elaborarea de ghiduri);

• dezvoltarea economică a domeniului (prin obţinerea unor rezultate pozitive de către firmele de profil);

• consultanţă;

• educarea consumatorilor şi a prestatorilor;

• formularea şi implementarea unor politici;

• atragerea de fonduri pentru comunităţile locale şi pentru conservarea biodiversităţii;

• dezvoltarea unor instrumente şi strategii manageriale.

La nivel mondial există o serie de organisme care sunt specializate în problematica ecoturismului, dar şi altele care, deşi nu sunt exclusive, ating totuşi prin preocupările lor şi acest domeniu. Fiecare dintre ele acţionează, după posibilităţi, pe o arie mai mare sau mai mică. De reţinut este faptul că ele există, şi chiar dacă sunt într-o fază de debut, pot constitui premisele creerii unor organizaţii puternice, care să implice cât mai mulţi stakeholderi* din sfera relativ nouă a ecoturismului.

Cea mai importantă organizaţie este Societatea Internaţională de Ecoturism (TIES). Aceasta a luat fiinţă în 1990, urmărind, încă din prima zi, „ să asiste cât mai multe asociaţii profesionale care se străduiesc să facă din ecoturism un mijloc util în activitatea de conservare şi dezvoltare durabilă" (Megan Wepler Wood — preşedinte şi fondator). TIES numără în prezent circa 1600 de membri din 110 ţări (fie persoane fizice, fie asociaţii, organizaţii etc.) având înscrise următoarele obiective pe termen lung: desfăşurarea unor programe educaţionale şi traininguri, furnizarea de informaţii tuturor celor interesaţi, elaborarea unor coduri în domeniu, crearea unei reţele internaţionale instituţionale şi profesionale, cercetarea şi dezvoltarea unor modele economice.Obiectivele TIES sunt ambiţioase, dar concretizarea lor nu este imposibilă, ţinând cont de faptul că sunt reunite o serie de personalităţi în domeniu şi că posibilităţile de extindere sunt practic nelimitate.

O serie de state şi-au creat propriile societăţi de ecoturism. Dintre acestea amintim pe cea din Australia şi din Japonia care desfăşoară activităţi susţinute vizeazând aspecte multiple ale ecoturismului.

Ecoturism Australia (EA) a fost fondată în 1991, ca o asociaţie non-profit, incluzând societăţi care administrează spaţii de cazare, tour operatori, agenţii de turism, manageri ai ariilor protejate, studenţi şi profesori, consultanţi, asociaţii regionale şi locale, toate având punct comun preocuparea pentru dezvoltarea şi promovarea industriei ecoturismului. Este remarcabil faptul că, în viziunea statului Australian, ecoturismul însuşi poate fi văzut ca o ramură economică distinctă. Obiectivul general al EA este „de a fi lideri în asistarea activităţilor de ecoturism pentru a deveni durabile, viabile economic şi responsabile din punct de vedere social şi cultural".

Pe lângă aspectele care ţin de desfăşurarea generală a turismului de tipul eco în sfera durabilităţii (obiectiv prioritar pentru orice organizaţie de acest tip), Ecoturism Australia şi-a concentrat activitatea şi pe elaborarea unor programe de acreditare. Este vorba despre NEAP -Programul de Acreditare pentru Ecoturism şi Turism în Natură şi Programul de Atestare Ecoguide.

NEAP este, de departe, centrul preocupărilor asociaţiei. Aplicat iniţial doar în Australia, programul vizează identificarea şi etichetarea adevăratului turism de tipul eco şi în natură. Actualmente el este exportat în întreaga lume sub denumirea de Standardul Internaţional pentru Ecoturism.

Scopul acestui program este de a certifica produse care se bazează pe principiile ecoturismului, fiind o garanţie pentru o prestaţie corespunzătoare şi din punctul de vedere al durabilităţii. NEAP acreditează produse şi nu companii, circumscrise unuia din următoarele trei domenii: cazare, circuite, obiective turistice