Protejarea Drepturilor Beneficiarilor de Servicii Turistice

Din punct de vedere economic, sectorul turismului este cunoscut ca fiind unul din cele mai importante sectoare, în majoritatea ţărilor, turiştii fiind beneficiarii prestărilor de servicii şi a ofertelor de produse turistice din ţară şi străinătate.

Turismul este o activitate de structură orizontală, care are implicaţii în diferite alte sectoare, un loc aparte revenindu-i protecţiei consumatorilor de servicii turistice. O asemenea protecţie presupune mai multe faze, mai multe etape, referitoare în principal la:

a) informarea turistului înainte de a pleca în vacanţă. Pentru turist este foarte important să fie corect informat asupra următoarelor lucruri:

- drepturile şi obligaţiile sale, ce decurg din călătoria pe care doreşte să o efectueze;

- serviciile care îi sunt oferite. În acest context, este important să se armonizeze sistemele de clasificare a hotelurilor şi campingurilor. Turistul trebuie să cunoască cât mai multe date privind asemenea servicii, cu referire expresă la:

- preţul serviciului prestat, incluzând şi eventualele cheltuieli legate de călătorie sau sejur;

- diverse precauţii privitoare la formalităţile legate de prestarea eventuală a serviciilor de sănătate;

- itinerariul călătoriei: este important ca turistul să beneficieze de informaţii actuale despre ghidurile şi hărţile rutiere ce sunt în posesia sa sau pe care şi le propune să le achiziţioneze.

Deseori turistului îi revine obligaţia de a plăti în întregime preţul serviciului, înainte de a beneficia de el. Apare astfel lipsa oricărui mijloc de prevenire, în cazul în care serviciul nu ar corespunde aşteptărilor sale. De aceea, este important ca în faza de informare să i se prezinte turistului maximul de posibilităţi, pentru a preveni eventualele situaţii de insatisfacţie. În acest sens contractul trebuie:

- scris astfel încât consumatorul să-l poată înţelege; trebuie să se identifice co – contractantul turistului. Conţinutul contractului trebuie să fie adus la cunoştinţa consumatorului final înainte ca acesta să-l semneze, el trebuind să obţină o copie a contractului;

- să conţină informaţii detaliate despre serviciul care face obiectul acestuia, precum: durata valabilităţii sale, formalităţi administrative necesare pentru locul (ţara) de destinaţie şi / sau locurile (ţările) de tranzit;

- să conţină informaţii detaliate despre preţul serviciului: obiectul preţului contractual, eventualele cheltuieli suplimentare, momentul şi eşalonarea plăţii preţului, vărsarea unei garanţii, posibilitatea subscrierii unei asigurări (anularea călătoriei, pierderea de bagaje);

- să conţină condiţiile şi modalităţile de modificare unilaterală a preţului, după semnarea contractului;

- să cuprindă informaţii detaliate asupra procedurii şi modalităţilor de urmat în cazul unei anulări de către o parte sau alta. În cazul în care turistul anulează călătoria înainte de plecare, dar găseşte un înlocuitor, acesta poate fi refuzat de co-contractant, numai dacă are motive întemeiate pentru a face acest lucru;

- să permită turistului să identifice căile de recurs de care dispune în cazul în care obiectul contractului s-a dovedit neconform cu cel care a fost convenit. Un element important al fazei contractuale este determinarea preţului prestaţiei. Cu privire la aceasta, este important de subliniat că, de multe ori, există diferenţe semnificative ale preţului pentru aceeaşi prestaţie de servicii.

b) Transportul turistului către locul (ţara) de destinaţie. Sectorul transporturilor este încă puternic caracterizat de existenţa unor monopoluri la nivelul gestiunii reţelelor şi exploatării liniilor. Atât în domeniul transporturilor feroviare, aeriene, maritime, cât şi rutiere, un sistem de monopol sau de licenţă restrictivă împiedică turiştii să obţină preţuri rezonabile şi / sau trasee mai directe pentru călătoriile pe care şi le propun să le întreprindă. În acest context, trebuie să existe posibilitatea rezolvărilor mijloacelor de transport. Pentru numeroşi turişti, călătoria poate începe cu dificultăţi de genul refuzului de îmbarcare făcute de companiile aeriene din motive de suprarezervare. În cazul călătoriilor cu trenul, se poate întâmpla ca şi cuşeta să fie rezervată de două ori, de două persoane diferite. O asemenea situaţie constituie, cel mai adesea, o ruptură unilaterală a contractului din partea transportatorului, trebuind luate o serie de măsuri de prevenire pentru a se evita insatisfacţiile cauzate de comportamentul celor ce oferă serviciile de transport, necesitând menţiuni ferme în contractul încheiat între cei implicaţi.

O altă problemă ce priveşte refuzul îmbarcării turiştilor cuprinde alte motive precum: anulări ale zborurilor, din cauza unor defecţiuni tehnice, condiţii meteo, care pot afecta desfăşurarea în bune condiţii a contractului. De asemenea, de multe ori turiştii sunt victime ale grevelor din aeroporturi. Este important să se sublinieze condiţiile în care turiştii au dreptul la indemnizaţie pentru prejudiciul suferit ca urmare a refuzului sau întârzierii îmbarcării.