Serviciile Publice

INTRODUCERE

Serviciile destinate populaţiei au în primul rând rolul de a satisface multitudinea trebuinţelor oamenilor, influenţând nivelul şi calitatea consumului final. In acelaşi timp însă, ele sunt implicate în sfera distribuţiei şi a producţiei.

După natura relaţiilor economice şi financiare ce intervin între prestator şi beneficiar serviciile pentru populaţie se clasifică în două mari grupe şi anume: servicii de piaţă (marfă) şi servicii non-market (ne-marfă). După caracteristicile beneficiarului pot fi identificate două grupe ale serviciilor pentru populaţie, şi anume: servicii personale şi collective (individualizate sau destinate colectivităţii în ansamblul său). Din punct de vedere existenţial, serviciile de consum se structurează în: servicii independente şi servicii associate bunurilor, iar în funcţie de conţinutul activităţii pot fi: servicii cu caracter industrial sau servicii cu caracter neindustrial. După nivelul de dezvoltare şi importanţa pentru consumul populaţiei serviciile pot fi: organizate ca ramuri distincte ale economiei sau organizate ca activităţi separate în interiorul unor sectoare.

Pentru analiza sincronică şi diacronică a serviciilor pentru populaţie se cer a fi utilizate atât sursele de informaţii statistice cât şi cele obţinute din cercetări directe.

Măsurarea consumului de servicii al populaţiei presupune parcurgerea a trei etape şi anume: luarea în considerare în prima etapă a serviciilor de piaţă (marfă), în a doua etapă şi a serviciilor ne-marfă (obţinându-se “consumul total al populaţiei”) şi în a treia etapă şi a marjei brute a comerţului cu amănuntul (obţinându-se “consumul lărgit de servicii”).

În ţara noastră, la nivelul anilor 1999-2000, serviciile de piaţă reprezintă cca. 17%, consumul total de servicii are o pondere de aprox. 30%, iar consumul lărgit de servicii înseamnă aprox. 47% din totalul cheltuielilor de consum ale gospodăriilor.

Cheltuielile pentru locuinţe şi întreţinerea acesteia, împreună cu cheltuielile pentru transport şi telecomunicaţii, reprezintă cca. 60% din totalul plăţilor pentru servicii.

În ceea ce priveşte tendinţa, după 1990 se manifestă o evoluţie fluctuantă, tendinţa dominantă fiind totuşi aceea de scădere (în preţuri comparabile) atât pentru serviciile de piaţă, cât şi pentru cele finanţate public.

Serviciile prestate în turism şi alimentaţie publică reprezintă în totalul serviciilor de piaţă (exclusiv transporturi, poştă şi telecomunicaţii) grupa cea mai importantă cu o pondere de 46,6% în 2000.

În ultimii ani, a început să fie concurată din ce în ce mai puternic de grupa serviciilor recreative, culturale şi sportive, între care se remarcă prin dinamism cele de radiodifuziune şi televiziune.

O categorie de servicii, ce se adresează atât populaţiei cât şi agenţilor economici o reprezintă asigurările şi reasigurările, servicii ce sunt mai puţin dezvoltate în ţara noastră, dar care în ţările dezvoltate se remarcă prin pondere şi dinamism.

Serviciile finanţate de la buget cuprind servicii publice: administrative, colective şi personalizate.

Serviciile publice personalizate se referă la activităţi social-culturale destinate să asigure starea de sănătate a populaţiei, educarea şi ridicarea nivelului cultural-ştiinţific al oamenilor, crearea condiţiilor pentru loisir şi afirmarea personalităţii umane.