Turism și agroturism în zona Munților Maramureș

Analiza componentelor spațiului geografic

1.1 Așezare geografică

Județul Maramureș este așezat în extremitatea nord vestică a României, la granița cu Ucraina, în apropierea paralelei 47'55" latitudine nordică și a meridianului 23'55" longitudine estică, deci foarte aproape de centrul geografic al Europei. Județul Maramureș este situat în partea de nord a tării, fiind delimitat de județele Satu-Mare, Sălaj, Cluj, Bistrița-Năsăud și Suceava, respectiv la nord fiind delimitat de frontiera cu Ucraina.

1.2. Cadrul natural

Maramureșul are o suprafață de 6.215 km² (2,6% din suprafața țării) și un relief variat ca morfologie și complex din punct de vedere geologic. Aproape 50% din regiune este muntoasă, aici găsindu-se cel mai înalt vârf muntos din Carpații Orientali: Pietrosu (2303m). Patru lanțuri muntoase distincte separă Moldova de Transilvania. De la NV la Est, Munții Gutâi, Țibles și Rodna separă Maramureșul istoric de restul regiunii, iar munții Maramureșului formează o legătură naturală și politica cu Ucraina în NE.

Zona montană aparținând Carpaților Orientali reprezintă 43%, zona colinară (dealuri, podișuri și piemonturi) circa 30%, iar zona joasă (depresiuni, lunci și terase) restul de 27% din suprafața județului.

1.3 Populația, teritoriul, baza economică

Populația județului Maramureș: 511.946 (în 2009)

Structura etnică:

Români - 418405 ( 82% )

Maghiari - 46300 ( 9% )

Ucrainieni - 34027 ( 6,7% )

Rromi - 8913 ( 1,7% )

Germani - 2012 ( 0,4% )

Organizarea administrativă a României din anul 1950, după model sovietic, a impus regiunile în locul județelor, regiunea Baia Mare, ulterior Maramureș, incluzând atât teritorii din actualul județ Maramureș, cât și din județele Satu Mare și Sălaj. După revenirea la formula tradițională a județelor (1968) s-a constituit județul Maramureș în structura organizatorică existentă și în prezent, prin includerea în perimetrul său a localităților din depresiunile Maramureș, Baia Mare, Lăpuș și Chioar, precum și a câtorva de pe văile Someșului și Sălajului. Astfel, termenul „Maramureș” începe să definească o altă realitate administrativă decât până atunci.

Reședința județului a devenit municipiul Baia Mare, oraș atestat documentar în anul 1329 și care a avut o evoluție spectaculoasă, atât din punct de vedere demografic (de la 14.000 de locuitori în anul 1930 la aproximativ 140.000 astăzi), cât și economic, fiind un centru urban important în această parte a țării, cu o dezvoltare dinamică specifică.

Componentele potențialului turistic rural

2.1 Arhitectura tradițională - element cadru de desfășurare a turismului în arealul maramureșean

Renumită prin elementele de etnografie și folclor, constituie una din puținele zone în care s-au păstrat aproape nealterate elementele de artă populară de o pregnantă originalitate: case, porți, unelte, țesături, ceramică, biserici, datini și folclor, unice prin frumusețe, semnificație, vechime și desfășurare. Toate acestea sunt întâlnite mai cu seamă în așezările de pe văile Marei, Coșaului și Izei, dar prezente și pe văile Tisei și Vișeului multe din ele sunt adevărate muzee în aer liber.

De mare interes turistic sunt locuințele și construcțiile anexe, caracterizate prin ingeniozitatea, eleganța liniei și varietatea decorației.

Istoria Maramureșului este transmisă prin graiul lemnului bisericilor. De-a lungul secolelor, conducătorii străini ai Maramureșului nu le-au permis oamenilor locului să construiască biserici din piatră sau din materiale care să facă acea construcție să dăinuie peste ani; sătenii nu s-au lăsat intimidați și au ridicat minunate biserici de lemn pentru a putea comunica cu Dumnezeu. Lemnul a devenit prietenul și confidentul lor. În ciuda tuturor predicțiilor că bisericile nu vor rezista, acestea exista și azi spre sprijinul localnicilor și admirația vizitatorilor.

Bisericile sunt construite în stil gotic. Piloni grei de stejar sau brad, unii dintre ei având 12 m lungime, susțin construcția. Stâlpii sunt sculptați manual, iar acoperișul este de șindrilă. Pereții din interior sunt pictați cu scene din Biblie, cele mai multe picturi datând din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.

Dintre cele circa 100 biserici monument din Maramures, opt parte din patrimoniul UNESCO. Acestea se pot vizita în: Bârsana, Budești, Desești, Ieud, Plopiș, Poienile Izei, Rogoz si Șurdești.

În Parcul Natural Munții Maramureșului se regăsesc bisericile din: Borșa, Moisei, Poienile de sub Munte.