Sistemul Decizional în Managementul Afacerilor

Ca demers deliberat (conştient), transformarea resurselor

disponibile la un moment dat în valori necesare omului şi societăţii nu

trebuie să atenteze şi să pună în pericol echilibrul general, între om şi

natură, între om şi societate, între existenţă şi conştiinţa acestuia,

între generaţii. Pe de altă parte, acumulând cunoştinţe (informaţii,

date, idei) şi experienţă în raporturile cu natura şi cu societatea, cu el

însuşi, omul şi-a format şi cultivat de-a lungul istoriei un anumit mod

de a fi şi a se comporta şi manifesta în familie şi în colectivitate, un set

de valori şi norme, de criterii şi judecăţi care l-au ajutat în examinarea

şi soluţionarea multiplelor probleme cotidiene, îmbunătăţindu-şi

semnificativ calitatea vieţii şi a muncii. Un proces îndelungat şi

anevoios, cu destule dileme şi capcane, în pofida cărora a contribuit

hotărâtor la ridicarea neîntreruptă a nivelului de conştiinţă, atât de

benefică în asumarea responsabilităţilor şi în respectarea valorilor şi a

reglementărilor în vigoare, a legităţilor general valabile. În această

evoluţie, rezolvarea problemelor social-economice la nivelul individului

şi al guvernului în care acesta era integrat, al comunităţilor şi al ţării în

ansamblul său, cu puternic impact asupra conştiinţei şi a existenţei

omului, a căpătat în acuitate, devenind prioritară în preocuparea

teoreticienilor (cercetători) şi a practicienilor (politicienilor) deopotrivă.

Aşa cum se preconiza, încet şi sigur, cercetarea ştiinţifică a devenit

mai sistematică şi pragmatică, instituţionalizându-se, iar rezultatele

(descoperirea unor metode şi tehnici, teorii şi principii moderne)

acesteia au facilitat rezolvarea viabilă, optimă a problemelor critice, la

ridicarea eficienţei la nivel micro sau macro-social şi, implicit, la

reducerea incertitudinilor şi riscurilor care însoţesc, inevitabil, punerea

în operă a strategiilor, planurilor şi programelor dezvoltării, adică a

trecerii din momentul prezent (t) spre orizontul de timp viitor (t+1).

Astfel, ca răspuns la cerinţele praxisului social, ale complexităţii şi

dinamismului fenomenelor şi proceselor economice, conducerea

clasică, predominant bazată pe talent şi intuiţie, pe experienţă, a fost

înlocuită cu alta, principial nouă, inedită, de tip prospectiv şi novator,

demers cunoscut sub numele de profesionalizarea carierei, având ca

dominante pregătirea sistematică şi permanentă specifică domeniului,

competenţa şi moralitatea, participarea efectivă şi activă a salariaţilor

la fundamentarea şi adoptarea deciziilor, nu numai la înfăptuirea

acestora. Cum în activitatea practică decizia îmbracă două forme:

actul decizional (situaţiile având complexitate redusă, cu caracter

repetitiv, în care variabilele implicate sunt bine cunoscute de către

manager) şi procesul decizional (situaţiile complexe care presupun un

important consum de timp, de ordinul orelor, zilelor şi chiar al

săptămânilor, pentru a se culege şi analiza informaţiile, dar şi pentru a

se consulta specialişti în domeniu), formarea unui punct de vedere

profesionist, competent, a unor judecăţi de valoare obligă pe decident

să parcurgă mai multe etape, într-o succesiune logică, de natură să

asigure rigoarea ştiinţifică în pregătirea, adoptarea, înfăptuirea şi

evaluarea rezultatelor obţinute. Un rol important în luarea deciziei îl

joacă, de asemenea, evaluarea factorilor determinanţi, care se

grupează în două categorii distincte:

 Factori interni, provenind din propriul mediu (tehnici,

economici, sociali), care exprimă nivelul de dotare tehnică, influenţa

exercitată de descoperirile din ştiinţă şi din tehnologie, gradul de

pregătire a salariaţilor, climatul de muncă, calitatea sistemului

informaţional şi a logisticii. Cei mai importanţi sunt: pregătirea şi

experienţa profesională (şi managerială) a decidenţilor, motivarea

celor implicaţi în actul şi procesul decizional, atitudinea şi

responsabilitatea faţă de conţinutul şi consecinţele deciziilor, volumul

de informaţii disponibil şi actualitatea acestora, nivelul autorităţii

formale şi informale a decidentului;

 Factori externi, provenind din mediul ambiant în care se

desfăşoară activitatea, cum ar fi: sensul şi ritmul dezvoltării ramurii sau

domeniului; informaţiile şi datele referitoare la valorificarea cercetărilor

tehnologice, economice, sociologice; restricţiile funcţionale şi structurale,

normative, legislative ş.a.; cadrul relaţional cu alte instituţii şi

organisme, de la furnizori şi până la clienţi sau beneficiari direcţi.

În mai puţine cuvinte, scopul sau obiectivul oricărei decizii este

acela de a rezolva cât mai repede posibil problemele ce apar în

funcţionarea normală a activităţii, adică a parametrilor stabiliţi, de a

reduce la minim incertitudinile şi riscurile ce însoţesc transformarea

resurselor în bunuri şi servicii solicitate de piaţă şi, nu în ultimul rând,

realizarea marjei de profit care să permită recuperarea capitalului

investit. Cu cât este mai îndelungat acest orizont de timp, cu atât

creşte şi nivelul incertitudinilor şi riscurilor (a se vedea subcapitolul

1.7), de unde cerinţa obiectivă de a se analiza competent, ştiinţific

toate variantele posibile ale problemelor decizionale, din care se alege

cea preferată, dorită, optimală sau cât mai aproape de optim, în

funcţie de criterii explicite. Teoria şi practica social-economică relevă

pregnant faptul că, atât ipostaza de conducător (decident), cât şi cea

de simplu executant, presupune efortul de a concepe şi de a pune în

operă diferite decizii, care trebuie să răspundă anumitor cerinţe şi

exigenţe, precum: existenţa unuia sau mai multor obiective ce

urmează a fi înfăptuite într-o perioadă predeterminată; definirea şi

precizarea plajei de soluţii sau posibilităţi de acţiune; alegerea, pe

baza unui proces raţional de gândire logică, a variantei de acţiune

ideale sau optimale; stabilirea structurii, a conţinutului şi a dinamicii

variantei preferate; precizarea căilor şi a mijloacelor de utilizat în

vederea realizării, la timp şi în condiţii de calitate şi de eficienţă

socială impuse de exigenţele şi standardele momentului. Dacă

lipseşte unul sau mai multe dintre elementele evocate, înseamnă că

actul decizional este incomplet, iar acţiunile ce urmează a se pune în

aplicare sunt cel puţin hazardate, riscante, inducând premisele

haosului şi eşecului.