Politica Comercială Externă Practicată de Uniunea Europeană

1. UNIUNEA EUROPEANĂ DUPĂ EXTINDEREA DIN 1 IANUARIE 2007

De la 1 ianuarie 2007,Uniunea Europeană este o comunitate ce reuneşte 27 de state membre şi o populaţie de 492.8 milioane de locuitori şi care are 23 de limbi oficiale.România s-a alăturat astfel unei Uniuni de state europene, care împărtăşesc aceleaşi valori, având în centru respectul pentru demnitatea umană, democraţia, statul de drept şi respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.Uniunea Europeană are drept obiective, asigurarea păcii şi prosperităţii, printre realizările sale numărându-se piaţa internă, precum şi crearea zonei euro.

Obiectivul principal al României la acest moment îl constituie consolidarea progreselor şi reformelor realizate, pentru asigurarea unei integrări depline în structurile comunitare. Pe de altă parte, România doreşte să aducă o contribuţie activă la realizarea proiectelor şi să sprijine soluţii eficiente pentru problemele Uniunii.

Istoria Uniunii Europene este un bun exemplu de cooperare regională, mijloc de apărare a intereselor naţionale.Actuala fază a proceselor de integrare politică şi economică a Europei este orientată spre constituirea unui sistem politic, care antrenează toate ţările continentului, indiferent de statutul lor vizavi de Uniune:membru, candidat, asociat, candidat în perspectivă.Această necesitate este dictată de globalizarea economiei şi a relaţiilor interstatale .Dezvoltarea civilizaţiilor dă de înţeles că mai devreme sau mai târziu toate ţările situate pe continentul european vor fi antrenate în procesul integrării.

2.SISTEMUL POLITIC AL UNIUNII EUROPENE

Sistemul politic al Uniunii Europene este definit de o serie de tratate europene. Tratatele actuale şi viitoare stabilesc pentru politica Uniunii Europene o serie de instituţii. Sistemul politic rezultat din aceste acte reflectă principiul democratic al separării puterilor în stat în puterea legislativă, executivă şi juridică; urmărind principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

De exemplu, în politica comercială şi vamală puterea legislativă o deţine exclusiv UE. În domeniul pieţei comune, al agriculturii, energiei, transporturilor,mediului şi al protecţiei consumatorilor se aplică o competenţă dublă.Ţările membre ale UE au dreptul în aceste domenii să adopte legi proprii, în cazul în care UE nu prezintă nici o iniţiativă legislativă.În toate celelalte domenii politice ţările membre deţin competenţa exclusivă.În afară de aceasta există anumite competenţe care pot fi delegate UE numai de ţările membre.

În ce priveşte actul legislativ exercitat de Uniunea Europeană, se aplică aici două principii de bază. Principiul subsidiarităţii, aplicat în politica UE prin Tratatul de la Maastricht; spune că deciziile politice trebuiesc delegate la nivelul cel mai inferior posibil, deci forurile politice naţionale , regionale sau locale din ţările membre. Uniunea Europeană nu oferă aici decât asistenţa necesară, în cazul în care nivelurile decizionale inferioare nu au posibilitatea de a soluţiona probleme singure şi într-un mod adecvat.Un al doilea principiu este cel al proporţionalităţii, adică orice masură luată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit.

Pe baza tratatului de la Maastricht Uniunea Europeană este hotarâtă să pună în aplicare o politică externă şi de securitate comună, care să cuprindă stabilirea unei politici de apărare comună, consolidând astfel identitatea şi independenţa Europei, cu scopul de a promova pacea ,securitatea şi progresul în Europa şi în lume,afirmarea identităţii sale pe scena internaţională. Uniunea veghează, în special, la coerenţa ansamblului acţiunii sale externe în cadrul politicilor sale în domeniul relaţiilor externe, de securitate, economice şi de dezvoltare.Consiliul şi Comisia au responsabilitatea de a asigura această coerenţă.Acestea asigură, fiecare în cadrul competenţelor sale, punerea în aplicare a acestor politici.