Rolul UE în procesul de integrare economică regională

Politica de creştere în plan regional a Uniunii Europene (UE) a fost privită încă de la început ca un complement esenţial al procesului de integrare. Formarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) în 1951 urma să producă pentru prima oară la nivel regional disfuncţionalităţi pe piaţa muncii ca rezultat al liberalizării industriei siderurgice. Pentru a atenua un asemenea impact negativ, Comunicatul de la Messina din 1955 a subliniat nevoia unor acţiuni coordonate pentru armonizarea normelor sociale şi a programelor de transferuri pentru ajutorarea regiunilor sărace.

Fenomenul de integrare economică regională se manifestă actualmente într-un mod foarte

impunător şi dinamic prin dezvoltarea relaţiilor comerciale pe bază regională şi multiplicarea blocurilor comerciale, constituind o etapă esenţială pentru o integrare complexă în economia mondială.

Uniunea Europeană reprezintă la ora actuală modelul cel mai desăvârşit de integrare regională. Este indeniabil, că construcţia europeană rămâne un subiect de dezbateri permanente, deoarece chiar în ciuda faptului că îi sunt imputate un şir de vicisitudini şi critici, acest proces a avansat pînă la etapa superioară de integrare, fapt ce îi imprimă un caracter unic cu influenţă determinantă în lume.

Procesul de construcţie europeană este prin natura sa foarte complex şi multilateral, reprezintând un domeniu vast şi fertil pentru realizarea studiilor şi cercetărilor pluridisciplinare şi, în consecinţă, literatura de specialitate dedicată integrării europene este, de asemenea, extrem

de bogată şi variată. Dar, vom constata, în acelaşi timp, că în context actual, integrarea europeană capătă un şir de valenţe aplicative suplimentare, constituind astfel un câmp propice pentru alte experimentări novatoare prin utilizarea diverselor modalităţi de cercetare. De aceea, putem afirma, că importanţa problemelor ce ţin de manifestarea procesului de integrare europeană nu diminuează în timp, ci din contra, sporeşte tot mai mult.

Percepţia generală despre Uniunea Europeană se modifică foarte rapid din cauza evoluţiei vertiginoase a evenimentelor şi factorilor ce afectează dezvoltarea ei şi care, în consecinţă, generează o multitudine de probleme cu referinţă la comerţul exterior şi piaţa unică, la politica agricolă şi competiţională, la piaţa financiară şi uniunea monetară, probleme de ordin social şi de coeziune regională, etc.

Pornind de la ideea că integrarea economică regională este un proces care influenţează şi modifică schimburile comerciale internaţionale, vom plasa accentul asupra studiului aspectelor comerciale ale integrării europene, aşa cum organizarea relaţiilor comerciale exterioare constituie o prioritate în cazul instituirii unei experienţe de integrare. Realizarea integrării comerciale în calitate de temelie a procesului de constucţie europeană a constituit un factor important pentru asigurarea aprofundării integrării europene spre etapele sale superioare, de aceea se consideră că integrarea monetară europeană ar fi fost imposibilă fără integrarea comercială.

În virtutea importanţei majore a monedei unice pentru Uniunea Europeană, literatura de specialitate a abordat cu preponderenţă în ultima perioadă multitudinea aspectelor ce ţin de introducerea monedei unice şi de instaurarea acestei noi etape a integrării europene, fapt ce a eclipsat într-o oarecare măsură importanţa integrării comerciale şi a problemelor legate de comerţul exterior. În consecinţă, a apărut necesitatea revizuirii dimensiunii comerciale a integrării europene în contextul evoluţiei rapide a construcţiei europene şi, mai ales, a extinderii Uniunii Europene spre Est.

Fenomenul de regionalizare constituie una din trăsăturile importante ale economiei internaţionale. Perioada postbelică s-a caracterizat printr-o tendinţă pronunţată de proliferare a acordurilor de integrare regională care au generat apariţia unui şir de acronime: UE, MERCOSUR, ASEAN, AELS, NAFTA etc. Începînd cu anii 1960 tendinţa de regionalizare cunoaşte o amploare şi o accelerare deosebită, dată fiind constituirea zonelor regionale pe toate continentele: Piaţa Comună a Americii centrale (1960), Pactul andin (1969), Acordul de liber schimb între Australia şi Noua Zelandă (1965), Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (1975) etc.