Echilibrul Financiar

Echilibrul general economic este expresia generalizata a echilibrului material al economiei nationale, a echilibrului fortei de munca si a echilibrului valoric. Se poate vorbi de o stare de echilibru ex ante, la elaborarea unui plan, a unui program sau a unui scenariu privind dezvoltarea economiei nationale, si de un echilibru ex posti atunci cand s-a realizat aceasta unitate indestructibila intre cele 3 forme de manifestare a echilibrului.Echilibru valoric vizeaza deopotriva echilibru financiar, echilibru monetar si pe cel valutar, fiecare expresie valorica a echilibrului avand o existenta de sine statatoare, dar si raporturi de interdependenta cu celelalte forme valorice si nevalorice ale echilibrului general. Altfel spus, nu s-ar putea vorbi de un echilibru general cu caracter previzional daca planul, programul sau scenariul care prefigureaza dezvoltarea economiei nationale intr-o anumita perioada de timp ar prezenta un raport corespunzator intre productia anumitor mijloace de productie si necesarul de asemenea produse, dar nu ar asigura locuri de munca corespunzatoare intregii forte de munca de care dispune economia.

Echilibrul general economic presupune existenta unei concordante intre necesarul de bunuri materiale si bunurile posibile de procurat :intre necesarul de forta de munca si forta de munca disponibila in perioada de referinta;intre necesarul de resurse financiare si posibilitatile de procurare e acestora;intre veniturile banesti ale populatiei si posibilitatile de acoperire a acestora cu bunuri si sevicii; in sfarsit, intre necesarul de resurse valutare si resursele posibile de mobilizat in conditiile date.Este vorba de un volum si o structura de resurse-materiale , umane,financiare, monetare si valutare-corespunzatoare nevoilor si posibilitatilor economiei nationale intr-o perioada de timp determinata.

Echilibrul general economic previzonal, anvizajat in planul, programul sau scenariul elaborat, are un caracter potential.Transformarea acestuia din posibilitate in realitate se realizeaza in cursul perioadei de referinta, in activitatea de zi cu zi a agentilor economici, a tuturor celor care participa la infaptuirea reproductiei largite.Productia totala a unui anumit bun este egala cu cantitatea obtinuta de toti agentii economici profilati pe acel produs, iar consumul total este egal cu suma cantitatilor consumate de utilizatori din intreaga economie. Cantitatile totale efectiv produse si respectiv consumate pot fi egale, mai mari sau mai mici fata de cele prevazute.

Datorita multitudini factorilor care actioneaza in economie, echilibrul material al fiecarui produs se poate realiza la nivelul prevazut sau poate prezenta abateri favorabile ori nefavorabile fata de acesta. Productia realizata suplimentar poate contribui la consolidarea echilibrului material si poate avea efecte favorabile asupra celorlalte forme de echilibru, in masura in care se materializeaza in bunuri cerute pe piata interna sau in marfuri cu desfacere asigurata la export, de calitate corespunzatoare si cu cheltuieli de munca sociale acceptate de societate, nu se obtine pe seama stocurilor intangibile de materiale si nici in detrimentul altor produse necesare economiei. Un plus de productie cu costuri acceptabile si cu desfacere asigurata echivaleaza cu un plus de resurse materiale, iar acesta poate asigura, prin valorificare un plus de resurse financiare si/ sau valutare, dupa caz. Un consum suplimentar de materiale pentru obtinerea unui anumit produs creaza un dezechilibru intre cererea si oferta acelui produs, cu efecte negative de ordin financiar si /sau valutar.

Aparitia unor resurse materiale, financiare si valutare suplimentare favorizeaza realizarea unor obiective economice si sociale peste prevederi, in conditii de echilibru corespunzator noilor posibilitati create in economie.

Dimpotriva, nerealizarea resurselor materiale, financiare si valutare la nivelul prevazut pune in pericol realizarea obiectivelor stabilite. Aceasta face necesara luarea de masuri pentru reconsiderarea cadrului previzional, pentru realizarea echilibrului la un nivel inferior celui stabilit initial.

Desigur, necesitatea restructurarii planului, a programului sau a scenariului apare atunci cand este vorba de nerealizarea unui numar important de produse ori de depasirea consumului de materiale de baza, cu cantitati deloc neglijabile, care nu pot fi inlocuite cu alte materiale, nu pot fi reduse cantitatile destinate exportului sau majorate importului fara perturbarea echilibrului financiar sau a celui valutar.

Dezechilibrele materiale localizate la un produs sau altul, la o subramura sau alta, la un numar restrans de agenti economici, de regula, pot fi eliminate prin masuri economice si tehnico-organizatorice, prin folosirea rezervelor de care dispune economia.