Introducere în Cursul Managementul Resurselor Umane

Tema 1 Introducere în cursul „Managementul Resurselor Umane” (MRU)

1. Rolul resurselor umane în cadrul organizatiei

2. Definirea MRU

3. Evolutia istorica a MRU

4. Etapele MRU

1 Resursele umane este singura resursa din cadrul unei întreprinderi care poate avea capacitatea de a-si mari valoarea sa odata cu trecerea timpului, spre deosebire de toate celelalte resurse a întreprinderii, care se uzeaza daca nu fizic, atunci moral.

Dezvoltarea teoriei si practicii în domeniul MRU necesita cunoasterea si întelegerea cît mai deplina a rolului si particularitatilor RU în cadrul organizatiei:

- RU reprezinta organizatia. Oamenii reprezinta o resursa comuna, resursa cheie, o resursa vitala de azi si de mâine a tuturor organizatiilor, care asigura supravietuirea, dezvoltarea si succesul competitiv al acestora.

- RU reprezinta una dintre cele mai importante investitii ale unei organizatii, ale carei rezultate devin tot mai evidente în timp. Organizatiile cheltuiesc sume importante cu angajatii lor, iar datorita costurilor antrenate nu numai remunerarea personalului, ci si angajarea, mentinerea si dezvoltarea personalului reprezinta una dintre cele mai evidente investitii în resursele umane. Investitia în oameni s-a dovedit a fi calea cea mai sigura de a garanta supravietuirea unei organizatii sau de a asigura competitivitatea si viitorul acesteia.

- RU sunt unice în ceea ce priveste potentialul lor de crestere si dezvoltare, precum si capacitatea lor de a-si cunoaste si învinge propriile limite, pentru a face fata noilor provocari sau exigente actuale. RU sunt valoroase, rare, dificile de imitat si, relativ, de neînlocuit.

- RU constituie un potential uman deosebit, care trebuie înteles, motivat sau antrenat în vederea implicarii cît mai depline a angajatilor la realizarea obiectivelor organizationale.

- RU sunt puternic marcate de factorul timp necesar schimbarii mentalitatii, obiceiurilor, comportamentelor, etc.

2 În prezent în literatura de specialitate exista mai multe definitii ale MRU. Numerosi specialisti în domeniu au definit MRU astfel:

- Functiunea care faciliteaza cea mai eficienta folosire a oamenilor în vederea realizarii obiectivelor individuale si organizationale

- Ansamblu de functii si procese care au în vedere atragerea, motivarea, retinerea si mentinerea angajatilor unei organizatii

- Cuprinde toate activitatile orientate spre factorul uman, având drept obiective: conceperea, proiectarea, utilizarea optima, întretinerea si dezvoltarea socio-umana

- Complexul de activitati orientare catre utilizarea eficienta a „capitalului uman” în scopul realizarii obiectivelor organizationale, simultan cu asigurarea conditiilor ce garanteaza satisfacerea nevoilor angajatilor

- Ansamblul deciziilor care afecteaza relatiile dintre principalii parteneri sociali – patronul si angajatii – menite sa asigure sporirea productivitatii si a eficientei activitatii economice.

Definitiile mentionate nu contin elemente contradictorii, ci se completeaza reciproc, fiecare definitie contribuind la descrierea continutului MRU.

Managementul resurselor umane reprezinta ansamblul de activitati generale si specifice privitoare la asigurarea, mentinerea si folosirea eficienta a personalului din cadrul unui agent economic.

Deci, MRU presupune o abordare sau o tratare totala, globala, interdisciplinara si profesionala a problematicii personalului din cadrul unei organizatii.

3 Pentru întelegerea cît mai deplina a continutului actual al MRU una din primele necesitati o reprezinta întelegerea evolutiei istorice a acestuia. Una dintre variantele de periodizare prezentata în literatura de specialitate si acceptata de numerosi specialisti în domeniul MRU este aceea care cuprinde urmatoarele etape:

- Etapa empirica

- Etapa bunastarii si prosperitatii

- Administrarea personalului

- Managementul personalului – faza de dezvoltare

- Managementul personalului – faza matura

- MRU – prima faza

- MRU – a doua faza.

Etapa empirica – îsi are începuturile în cele mai vechi timpuri - pâna spre sfârsitul secolului al 19-lea. Se baza pe intuitie, bunsimt, traditie si experienta, iar activitatile de personal vizau îndeosebi latura tehnico-organizatorica si numai tangential aspectele manageriale, deoarece succesul era considerat ca un rezultat exclusiv al unor calitati personale.

Etapa bunastarii si prosperitatii – fondatorul F.Taylor, perioada de avânt a capitalismului, proprietarii se preocupa tot mai mult de îmbunatatirea conditiilor de munca, precum si de asigurarea unor facilitati angajatilor (cantine, programe medicale)

Administrarea personalului – etapa de dezvoltare a functiei de personal, care, în timp, poate fi localizata în perioada dintre cele doua razboaie mondiale si în care apar noi cerinte în domeniul RU datorita cresterii marimii organizatiilor si complexitatii activitatilor. Dezvoltarea sindicatelor si a legislatiei muncii din perioada anilor 1930 a dus la o implicare tot mai mare a organizatiilor în negocierile colective, rezolvarea revendicarilor angajatilor. Scoala RU, reprezentata de Mayo a accentuat nevoile sociale ale oamenilor si importanta variabilelor de ordin psihologic. S-au intensificat preocuparile în ce priveste studiul factorilor mediului ambiant, organizarea regimului de munca si odihna, adoptarea unui stil de conducere participativ. În cadrul întreprinderilor au început sa fie create compartimente de personal, care au reprezentat un progres real pentru dezvoltarea functiei de personal.

Managementul personalului – faza de dezvoltare – etapa specifica perioadei celui de-al doilea razboi mondial si a anilor 50, când reconstructia postbelica, expansiunea rapida a organizatiilor, schimbarile tehnologice si internationalizarea economiei au creat conditii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea functiei de RU. Se mai simtea si deficit de forta de munca. Toate aceste aspecte au determinat o anumita prioritate acordata problemelor de recrutare, remunerare, restructurarii serviciilor de personal, marcând astfel începuturile administrarii moderne a personalului.