Managementul afacerilor internaționale

I. Activitatea studenţilor în cursul semestrului constă în elaborarea următoarelor trei materiale:

• individual, la alegere, un eseu/un comentariu/o recenzie pe baza articolelor şi studiilor publicate în revistele academice româneşti şi străine, a rapoartelor şi documentelor oficiale emise de organizaţiile economice, institutele de cercetare, companiile de consultanţă şi asociaţiile profesionale internaţionale şi a cărţilor din literatura de specialitate. Obiectul comentariilor şi al eseurilor îl pot constitui şi preocupările importante ale mediului internaţional politic şi de afaceri, reflectate în presa specializată ( de exemplu, The Economist, Financial Times, Wall Street Journal, Business Week etc.). Astfel, problema practicilor concurenţiale incorecte ale unor companii de stat, cum ar fi Gazprom, pe piaţa europeană liberalizată a energiei sau protecţionismul aplicat de unele state membre ale U.E. achiziţiilor şi fuziunilor ar putea să reprezinte teme de interes ale unor comentarii şi discuţii în cadrul seminariilor;

• individual, un studiu de caz;

• în grup, un proiect pe tema internaţionalizării afacerilor.

Eseul este o lucrare coerentă, structurată şi bine argumentată, care dezvoltă câteva idei despre: activităţi şi tendinţe ale afacerilor internaţionale, curente de gândire şi teorii în acest domeniu, politici publice şi reglementări naţionale, politici şi reglementări internaţionale, mişcări informale şi ideologii ale unor organizaţii neguvernamentale (cum este, de exemplu, World Social Forum) cu impact asupra proceselor economice. Spre deosebire de un articol ştiinţific în care trebuie să predomine analiza, deducţia logică şi expunerea obiectivă a faptelor, eseul este mai permisiv şi cu o notă personală mai pronunțată. Nu necesită rigoare teoretică şi obiectivitate strictă a gândirii, dând curs judecăţilor de valoare şi reflecţiilor personale. Se poate baza pe o bună documentare din literatura şi practica de specialitate sau poate să releve doar consideraţiile personale cu privire la un anumit fapt. Însă, eseul nu este o simplă înşiruire de păreri personale sau locuri comune din opinia publică şi mass-media. E recomandabil ca acest gen de scriere să expună logic şi informat, în spiritul unei gândiri critice, aserţiuni şi raţionamente care să nu colporteze prejudecăţi şi zvonuri. Înainte de a fi o lucrare scrisă, eseul este un mod de a gândi, altfel decât obişnuieşte “înţelepciunea convenţională”. Lejeritatea analitică, aproximaţiile calitative, stilul expresiv şi metafora care sunt, de obicei, prezente într-un eseu nu exclud lecturile ample şi reflecţiile profunde pe tema

aleasă. Probabil, un punct de plecare pentru toţi cei doritori să accepte o asemenea provocare ar fi să citească atent una din următoarele lucrări:

Milton Friedman, Capitalism şi libertate, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1993;

Milton & Rose Friedman, Liber să alegi, Ed. All, Bucureşti, 1998; Friedrich A. von Hayek, Drumul către servitute, Humanitas, Bucureşti, 1995;

Friedrich von Hayek, The uses of Knowledge in Society, 1945 ( pe site-ul Ludwig von Mises Institute, http://www.mises.org);

Henry Hazlitt, Economia într-o singură lecţie (Economics in One Lesson, pe site-ul Foundation for Economic Education, http://www.fee.org);

Ludwig von Mises, Capitalismul şi duşmanii săi, Ed. Nemira, Bucureşti, 1998 (Postfaţa “Ludwig von Mises şi Individualismul Metodologic”, de Murray Rothbard, este un strălucit eseu economic);

Murray Rothbard, Ce le-a făcut Statul banilor noştri? Institutul Ludwig von Mises- Romania, 2005

Andrei Pleşu, Despre bucurie în Est şi în Vest şi alte eseuri, Humanitas, Bucureşti, 2006.

Comentariul nu necesită un efort intelectual deosebit, ci doar buna situare în lume, cum ar spune Noica. Întrebuinţarea cunoştinţelor acumulate anterior, a raţionamentului logic şi a capacităţii de persuadare pentru a expune o situaţie curentă din afacerile internaţionale sau mediul acestora poate să genereze o dezbatere interesantă, cu bune învăţăminte pentru activităţile şi lucrările ceva mai complexe. Acest tip de lucrare este, cumva, mai circumstanţial, deoarece poartă amprenta unui eveniment care-şi epuizează semnificaţia şi consecinţele într-o perioadă scurtă de timp. Însă, frecvent, cazuri şi fapte aparent disparate se înscriu în tendinţe economice şi politice importante. Pentru a însuşi o modalitate adecvată de redactare şi expunere a unui comentariu pertinent, lectura unor Articles de pe site-ul lui Samuel Brittan, http://www.samuelbrittan.co.uk , a unor Articles scrise de John Kay ( pe site- ul personal al autorului britanic) şi de Martin Wolf în Finacial Times sau a unor Op-Ed din Wall Street Journal ar fi cât se poate de benefică. De asemenea, articolele publicate zilnic de Institute of Economic Affairs, http://www.iea.org.uk, şi de Adam Smith Institute, http://www.adamsmith.org , sunt de referinţă pentru elaborarea acestei categorii de lucrări.

Recenzia priveşte, de obicei, o singură lucrare (studiu teoretic sau empiric de mai mare amploare, monografie, culegere de articole şi studii, volum al unei conferinţe, dicţionar sau enciclopedie de specialitate). Acest aspect nu exclude recurgerea la şi comparaţia cu alte lucrări de specialitate. Recenzia expune succint conţinutul, pune în evidenţă eventualele idei şi teorii semnificative, relevă aspectele critice şi încadrează lucrarea într-o categorie valorică. Este un punct de vedere personal, dar argumentat, care trebuie să evite simpla inventariere a

secţiunilor sau capitolelor, atacul la persoană, procesul de intenţie şi interpretarea superficială. Recenziile publicate de revista The Economist, http://www.economist.com, şi Cato Journal (Book Reviews), pe site-ul Cato Institute, http://www.cato.org , sunt lecţii exemplare pentru o asemenea întreprindere.

Eseul/comentariul/recenzia diferă ca scop, formă şi conţinut. Prin urmare, mărimea acestor lucrări este diferită, de la câteva pagini pentru recenzie şi comentariu la zeci de pagini pentru eseu. Dar obiectivele seminarului nostru ar fi îndeplinite într-un mod mulţumitor dacă lucrările respective se încadrează în maxim 5 pagini.