Profesorul între autoritate și putere

1. Definiți autoritatea pornind de la următoarea afirmație:

„Întrucât autoritatea cere întotdeauna supunere, ea este, de obicei, confundată cu o anumită formă de putere sau violență. (...) Dacă trebuie cu adevărat definită autoritatea, atunci ea trebuie să se opună atât constrângerii prin forță, cât și persuasiunii prin argumente” ( H. Arendt)

Autoritatea este descrisă ca ceva care cere supunere, dar nu prin constrângere sau forță. Aceasta înseamnă că oamenii aleg să recunoască și să urmeze autoritatea din proprie inițiativă, din respect sau din încredere, în loc să fie obligați să o facă prin amenințare sau forță. Autoritatea, așadar, nu trebuie să fie confundată cu puterea sau violența , care se bazează pe constrângere sau forță. În schimb, autoritatea este mai mult despre influență și putere morală, care se câștigă prin calități precum înțelepciunea, competența, integritatea și credibilitatea.

2. Profesorul are autoritate deontică sau autoritate epistemică? Exemplificați!

Profesorul poate avea atât autoritate deontică, cât și autoritate epistemică, în funcție de contextul în care se manifestă.

Autoritatea deontică se referă la poziția ierarhică sau la statutul social al profesorului, care îi conferă dreptul de a exercita controlul asupra comportamentului și acțiunilor elevilor. În acest caz, autoritatea profesorului este bazată pe reguli, norme și legi, și nu pe cunoștințele pe care le posedă. Un exemplu ar fi momentul în care profesorul intervine pentru a impune respectarea regulilor și normelor școlii.

Pe de altă parte, autoritatea epistemică a profesorului este bazată pe cunoștințele sale și pe experiența dobândită într-un domeniu anume. Profesorul este recunoscut de elevi și de colegi ca având cunoștințe și abilități superioare, și este capabil să transmită aceste cunoștințe și abilități elevilor. Un exemplu ar fi momentul în care profesorul explica un concept dificil și oferă exemple concrete și utile elevilor.

Este important de menționat că cele două tipuri de autoritate nu sunt neapărat separate și pot interacționa uneori. De exemplu, un profesor poate să-și impună autoritatea deontică pentru a controla comportamentul elevilor, dar poate să-și valorifice și autoritatea epistemică pentru a le explica de ce regulile trebuie respectate.

3. Pornind de la afirmația “puterea este capacitatea unui actor dat de a ajunge la rezultatele urmărite și, în special, de a realiza acțiuni eficiente” ( Fr. Chazel), descreți relația profesor-elev în cadrul câmpului educativ școlar.

În cadrul câmpului educativ școlar, relația profesor-elev poate fi privită prin prisma puterii și a capacitatii fiecăruia de a ajunge la rezultatele urmărite și de a realiza acțiuni eficiente.

Profesorul are o anumită putere asupra elevilor, în sensul că are capacitatea de a impune reguli și de a decide asupra conținutului și metodologiei de predare. De asemenea, profesorul are și autoritatea morală și epistemică de a ghida elevii în procesul de învățare și de a-i ajuta să-și dezvolte competențele și abilitățile.

Pe de altă parte, elevii pot avea puterea de a influența modul în care profesorul predă sau de a-și exercita dreptul la învățare, prin intermediul întrebărilor, discuțiilor și feedback-ului.

Este important ca relația profesor-elev să fie echilibrată și să se bazeze pe respect reciproc și colaborare. Profesorul trebuie să fie conștient de puterea sa și să o folosească în mod responsabil și eficient, în beneficiul elevilor și al procesului de învățare. De asemenea, elevii trebuie să-și recunoască rolul și responsabilitatea în procesul de învățare și să colaboreze cu profesorul pentru a obține rezultatele urmărite.