Strategii de Consiliere Psihopedagogice

Strategia globala de formare a formatorilor cunoaste patru nivele de programe, cu obiective, tipuri de activitati, metodologii, calendare si costuri financiare diferite:

1. formarea coordonatorilor de proiecte curriculare pentru dotati, selectionati dintre specialistii in pedagogie si psihologie;

2. formarea cadrelor didactice, a educatorilor practicieni;

3. constientizarea si pregatirea parintilor, a familiei in general, cu privire la caracteristicile psihocomportamentale ale copiilor cu aptitudini inalte si a modalitatilor de promovare a aptitudinilor acestora in contextul familial;

4. sensibilizarea comunitatilor locale, de la institutiile profesionale, culturale, religioase etc., organizatiile guvernamentale si nonguvernamentale, pana la potentialii sponsori de program, fata de semnificatia educative si sociala a suportului lor specific; informarea si abilitatea acestor organisme in vederea initierii sau sustinerii programului pentru dotati.

Argumente în sprijinul nevoii de asistenta psihopedagogica

Tinerii capabili de performanta constituie o categorie aparte în cadrul populatiei scolare, valorificarea potentialului lor intelectual si aptitudinal solicitând aplicarea unor strategii specifice atât în domeniul de manifestare a performantei, cât si din punct de vedere psihopedagogic.

Cercetari recente asupra diferitelor aspecte ale personalitatii copilului supradotat, ale mediului familial si scolar au conturat câteva directii de interventie în procesul de consiliere a acestor tineri. Programul de asistenta psihopedagogica are la baza rezultatele acestor studii:

- Caracteristicile generale ale personalitatii tânarului care obtine performante deosebite vizeaza urmatoarele aspecte: independenta, disciplina, perseverenta, rabdarea, vointa puternica, existenta unui scop, autodirijarea, echilibrul. Acest patern de trasaturi nu exclude existenta unor probleme de adaptare cauzate de evenimente familiale negative, respingerea din partea covârstnicilor, lipsa canalizarii intereselor si a organizarii activitatilor.

- Elevii capabili de performanta proveniti din medii socio-economice defavorizate pot prezenta diferente calitative în plan motivational si emotional în ceea ce priveste modul de raportare la performanta scolara.

- În cazul elevilor capabili de performanta se remarca o incidenta crescuta a perfectionismului, a stresului si a epuizarii mentale, ceea ce necesita strategii specifice de consiliere psihologica.

- S-a constatat ca poate aparea din partea profesorilor tendinta de suprasolicitare a acestei categorii de elevi, prin ignorarea caracteristicilor vârstei si a caracterului specific al domeniului de performanta.

- Se remarca o crestere a performantelor si optimizarea adaptarii scolare a tânarului supradotat în cazul în care i se ofera posibilitatea de a lucra independent, fara accentuarea exagerata a competitiei în grup.

- Experientele de învatare din copilaria timpurie, stilul parental bazat pe respect contribuie la dezvoltarea sanatoasa a personalitatii copilului supradotat.

- Suportul persoanelor semnificative are un impact puternic asupra stimei de sine, sentimentului de autoeficienta si asupra motivatiei de a reusi.

- În relatia parinti-scoala s-au conturat doua tendinte: pe de o parte parinti care se concentreaza pe completarea programului scolii, iar pe de alta parte parinti care se simt exclusi de la deciziile educationale privind copiii lor, distantându-se si mai mult de scoala.

- Tinerii cu un potential creativ mare se pare ca au parinti care încurajeaza independenta, accepta comportamentul neconventional si sunt deschisi la experiente noi.

- Copilul supradotat poate avea un impact negativ asupra familiei, determinat de perceperea discrepantei între capacitatea intelectuala a acestui copil si cea a altor membrii ai familiei.

- În familia copilului supradotat pot aparea probleme în relatia dintre parinti, în special daca acestia nu se pun de acord în privinta modului de tratare a acestui copil; existenta unui copil capabil de performanta poate afecta imaginea de sine a parintilor în sens pozitiv sau negativ.

- Atmosfera familiala echilibrata si sigura, acceptarea copilului pentru ceea ce este si nu doar pentru performantele sale asigura dezvoltarea afectiva armonioasa a acestuia.