Cuprins
- Introducere 2
- Capitolul 1. Conceptul de supradotare 3
- 1.1 Definiţii ale supradotării 3
- 1.2 Talentul 5
- 1.3 Geniul 6
- 1.4 Model teoretice ale supradotării 7
- Capitolul 2 Copilul supradotat 14
- 2.1 Caracteristicile copiilor supradotaţi 14
- 2.1.1 Inteligenţa 16
- 2.1.2 Creativitatea 19
- 2.1.3 Metamemoria 20
- 2.1.4 Aptitudinile academic specifice 21
- 2.1.5 Gândirea critică 22
- 2.1.6 Abilitatea de conducere 22
- 2.1.7 Abilităţi artistice 23
- 2.1.8 Caracteristicile morale 24
- 2.1.9 Sociabilitatea 24
- 2.2 Identificarea 25
- Capitolul 3. Instruirea diferenţiată a copiilor supradotaţi 27
- 3.1 Modele curriculare 29
- 3.2 Strategii de organizare a intruirii diferenţiate 31
- 3.2.1 Accelerarea 33
- 3.2.2 Îmbogăţirea 34
- 3.2.3 Gruparea 36
- 3.2.4 Strategii şcolare 37
- 3.2.5 Strategii extraşcolare 38
Extras din licență
Astăzi persistă în psihologie întrebarea dacă inteligența este capacitatea generală de achiziție a cunoștinţelor, de rațiune și rezolvare de probleme sau ea implică diferite tipuri de abilități.
Educaţia elevilor supradotaţi în şcoala românească este strâns legată de modul de definire a acestora, mai ales prin prisma conceptelor de calitate umană şi de valori promovate de către societate. Spre exemplu, în România interbelică au existat preocupări legate de educaţia diferenţiată a supradotaţilor (prima referire aparţinându-i lui Spiru Haret în 1904). În perioada comunistă până în 1990 nu a fost acceptat conceptul în sine de supradotare, ci doar unele forme mascate de educaţie specială a copiilor supradotaţi
Am ales aceasta temă de cercetare pentru a scoate evidenţia caracteristicile copiilor supradotaţi precum şi modalităţile de identificare şi instruire diferenţiată a acestora Copiii supradotaţi se încadreazǎ în categoria de copii cu nevoi speciale şi de aceea ar trebui aplicate strategiile de instruire diferenţiatǎ; însǎ acest lucru este destul de dificil deoarece în multe dintre şcoli elevii supradotaţi nu sunt nici mǎcar identificaţi. Alexandru Roşca, vorbind despre înzestrarea superioarǎ a unor copii arǎta: „ un lucru este cert: înzestrarea superioarǎ pe latura intelectualǎ şi de aptitudini este produsul ereditǎţii. Nici o condiţie de mediu şi nici un efort voluntar nu pot sǎ înlocuiascǎ aceastǎ înzestrare. Dar dacǎ materia primǎ furnizatǎ de ereditate îşi va realiza sau nu vreodatǎ potenţialitǎţile, aceasta depinde de factori de mediu asupra cǎrora, cel puţin teoretic, omul are controlul. Descoperirea şi utilizarea talentelor şi a geniilor devine astfel una din funcţiunile cele mai importante ale unei societǎţi organizate”
În prima parte a lucrǎrii s-au fǎcut anumite precizǎri conceptuale asupra cuvântului „supradotat”, s-au prezentat principalele modele teoretice ale supradotǎrii, preluate din literatura de specialitate. Cel de-al doilea capitol cuprinde anumite caracteristici ale copilului supradotat şi câtevamodalităţi de identificare a acesora În ultimul capitol este prezentată instruirea diferenţiată a copiilor supradotaţi
Capitolul 1
Conceptul de supradotare
Pânǎ în anii ’60 au apărut numeroase definiţii ale supradotǎrii, mulţi autori relizând o clasificare a acestora. Una dintre clasificǎri grupeazǎ definiţiile în patru categorii: obiective, descriptive, comparative şi ca articulare a celor trei.Indiferent de criteriul de clasificare,toate definiţiile au câteva elemente comune:
- criteriile de identificare: rezultate deosebite la teste şi performanţe superioare în situaţii de viaţǎ ;
- raportarea supradotǎrii la un cadru psihologic, educaţional, individual sau grupal;
- locul central al abilitǎţii cognitive, consideratǎ fie o aptitudine generalǎ( factorul „g”), fie o sumǎ de aptitudini specifice;
- transformarea abilitǎţilor cognitive latente în realizǎri datoritǎ susţinerii motivaţionale;
- recunoaşterea socialǎ a abilitǎţilor cognitive în funcţie de performanţe
1.1Definţtii ale supradotării
Iniţial supradotarea a fost identificatǎ dupǎ nivelul intelectual avansat( vârsta mintalǎ mai mare cu doi ani decât vârsta cronologicǎ), deci cu precocitatea, care a fost la rândul sǎu atribuitǎ, conform concepţiilor teoretice existente în acea vreme, numai factorilor ereditari. Amplele concepţii şi dezbateri privind inegalitǎţile ereditare, culturale, educaţionale s-au axat asupra explicǎrii diferenţelor individuale, conturându-se douǎ curente: nativismul şi environismul.
Supradotarea este o dezvoltare asincronă în care abilități cognitive avansate și de înaltă intensitate se combină pentru a crea o experiență internă și o iluminare ce sunt calitativ diferite de normă. Aceasta asincronie crește cu mărirea capacităților intelectuale. Unicitat
supradotaților îi face în mod particular vulnerabili și cere modificări în educare și consultanță pentru a putea să se dezvolte în mod optim.
Programul pentru supradotaţi realizat in şcolile publice din Portland a adoptat o definiţie în care sunt incluşi 10% din cei mai talentaţi copii din fiecare din cele şapte aptitudini speciale : artă , muzică , scriere creativă , talent mecanic , capacitatea de lider social , expresie dramatica si dand creativ si 10% din elevii cu capacitati intelectuale inalte
O alta definitie este cea propusă de Comisia pentru educatie a Ministerului Educatiei din Statele Unite , conform acesteia , copiii supradotati sunt cei identificati de către persoane calificate profesional, care poseda potentiale ce arată o mare capacitate de realizare in domenii ca intelectualul , capacitatea de lider, creativitatea , activitatea academcă sau in artele teatrale si vizuale si care necesita activitati ce nu sunt oferite in scoala Acesti copii au nevoie de servicii educative superioare care nu se gasesc , de obicei , in programa scolară Ei pot prezenta ablitati speciale intr-o singura arie sau in combiantie pe urmatoarele arii :
- Capacitate de lider
- Capacitate psihomotorie
- Gândire creativa sau productivă
- Capacitate intelectuală generală
- Arte vizuale şi reprezentative
- Aptitudine academică specifică
Un alt concept al supradotarii vizeaza modelele monolitice , care urmaresc indicele coeficientului de inteligenta , acest concept s-a înrădăcinat cel mai bine si rezista si astăzi
Instituţiile de educatie preşcolara trebuie sa asigure dezvoltarea urmatoarelor aspecte :
- Caracteristici motivaţionale ( perfecţionism , perseverenţa în efectuarea temelor )
- Caracteristici de lider ( încrederea in sine , adaptarea la situaţii noi )
- Caracteristici in planul invaţării ( interes pentru lectură , vocabular dezvoltat pentru aceste aspecte trebuie sa fie definite nivelul de vârstă)
Bibliografie
1.Benito, Y., (2003), Copiii supradotaţi, Polirom, Iaşi;
2.Creţu, C., (1993), Aria semanticǎ a conceptului de dotare superioarǎ, în Revistade Pedagogie, nr.4-7, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti;
3.Creţu, C., (1994), Succesul şi insuccesul şcolar. Psihopedagogia elevilor cu aptitudini înalte, în Neculau, A., Cozma, T., Psihopedagogie( pentru examenede definitivat şi gradul II didactic), Editura Spiru Haret, Iaşi;
4.Creţu, C., (1997), Psihopedagogia succesului, Polirom, Iaşi;
5.Creţu, C., (1998), Curriculum diferenţiat şi personalizat, Polirom, Iaşi;
6.Jigău , M. , (1944) Copiii supradotati , Editura Ştiinţa şi tehnică , Bucureşti ;
7.Stǎnescu, L., (2002), Instruirea diferenţiatǎ a elevilor supradotaţi, Polirom, Iaşi ;
8.Stănescu.M , (2002) , Instruirea diferenţiată a elevilor supradotaţi , Polirom , Iaşi
9.Gabriela.P. ,(2007) , Psihologia Creativităţii , Fundaţia Româia de maine , Bucureşti ;
10.Florescu, Gh., Stanciu, C-tin, (2011) , “Personalitate şi Conştiinţă”, Editura Universitaria, Craiova1;
11.Florescu, Gh ,(2006) Paradigma personalităţii (de la psihologism la metafizică)”, Editura Universitaria, Craiova ;
12.Bejat, M., (1971), Talent, inteligenţǎ, creativitate, Editura Ştiinţificǎ, Cluj-Napoca ;
13.Stǎnescu, L., (2002), Instruirea diferenţiatǎ a elevilor supradotaţi, Polirom, Iaşi;
14.Stoica, A., (1983), Creativitatea, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti;
15.Bandura, L., (1978), Elevii dotaţi şi dirijarea instruirii lor, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti;
16.Bogdan, T., Nica, I., (1970), Copiii excepţionali, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ,Bucureşti.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Interventii psihopedagogice asupra copilului supradotat.docx