Importanța Tehnologiei Informaticii și Comunicării în Educație

În contextul societăţii moderne actuale, datorită faptului că întreaga lume tinde să se transforme într-o societate informatională, apare nevoia ca, înca de la cele mai fragede vârste, copiii sa fie pregatiţi pentru un contact benefic cu lumea în care trăiesc, prin intermediul calculatorului.

Modernizarea şcolii româneşti presupune adecvarea acesteia la provocările şi la noile solicitări ale mediului socio –profesional. Indiscutabil, învăţământul nu poate evolua în afara acestui adevăr, atâta timp cat, în condiţiile rapid schimbătoare ale tehnologiei informaţiei, utilizarea frecventă a calculatorului, a noii tehnologii în procesul instructiv- educativ, devine o necesitate.

Şcoala trebuie să ţină pasul cu tehnologia, să înţeleagă şi să anticipeze impactul asupra modului de învăţare. Calculatoarele ofera libertate, flexibilitate dar şi individualitate. Iată că, tehnologia modernă, calculatorul, oferă posibilităţi de prezentare sau de transmitere de noi conţinuturi, într-o manieră nouă, atractivă, prin forme, culori şi mişcare, asigură o tratare interdisciplinară, posibilitatea de individualizare, încorporează o bază de demonstraţii şi exemplificări iar jocurile didactice pot solicita perspicacitatea, atenţia distributivă, creativitatea...contribuind la dezvoltarea unor abilităţi sau afinităţi faţă de unele ştiinţe.

Softurile educaţionale susţin efortul de învăţare într-un ritm propriu şi favorizează administrarea unor forme noi de evaluare şi de urmările a unor progrese înregistrate de elevi.

Calculatorul nu elimină rolul cadrului didactic, ci îmbogăţeşte instrumentele pedagogice în concordanţă cu finalităţile fiecărui ciclu de învăţământ, măreşte calitatea învăţării şi permite includerea noţiunilor într-un corp coerent de informaţii, îmbogăţindu-le permanent.

Calculatorul poate fi folosit în procesul de predare, integral sau numai în anumite secvenţe ale lecţiei dar nu înlocuieşte învăţătorul, ci preia funcţii din activitatea sa didactică, educativă precum, poate şi prelua şi momente din munca elevului.

Tehnologiile digitale nu trebuie să reprezinte o simplă adăugare în planul de învăţământ, ele trebuie sa fie integrate deplin „în serviciul educaţiei” la toate nivelurile sistemului şcolar. Actorii educaţionali trebuie să fie formaţi pentru a face faţă schimbării, incertitudinii si inovării. Complexitatea crescută a şcolilor şi mediilor de învaţare de astăzi sugerează nevoia realizării într-o nouă manieră a activităţilor educaţionale.

Calculatorul este foarte util atât elevului cât şi profesorului însă folosirea acestuia trebuie realizată astfel încât să îmbunătăţească calitativ procesul instructiv-educativ, nu să îl îngreuneze. Calculatorul trebuie folosit astfel încât să urmarească achiziţionarea unor cunoştinţe şi formarea unor deprinderi care să permită elevului să se adapteze cerinţelor unei societăţi aflată într-o permanentă evoluţie. Aceştia trebuie să fie pregătiţti, orientaţi cu încredere spre schimbare, ei vor simţi nevoia de a fi instruiţi cât mai bine pentru a face fată noilor tipuri de profesii. Eşecul în dezvoltarea capacitătii de a reacţiona la schimbare poate atrage după sine pasivitatea şi alienarea. Profesorul traieşte el însusi într-o societate în schimbare, şi din fericire, în prima linie a schimbării, astfel încât va trebui săse adapteze, să se acomodeze, să se perfecţioneze continuu.

Introducerea în şcoala a internetului şi a tehnologiilor moderne duce la schimbşări importante în procesul de învăţământ. Astfel actul învăţării nu mai este considerat a fi efectul demersurilor şi muncii profesorului, ci rodul interacţiunii elevilor cu calculatorul şi al colaborării cu profesorul.

Această schimbare în sistemul de învăţământ vizeaza urmatoarele obiective :

- Creşterea eficienţei activităţilor de învăţare

- Dezvoltarea competenţelor de comunicare şi studiu individual

Atingerea acestor obiective depinde de gradul de pregătire a profesorului în utilizarea calculatorului, de stilul profesorului, de numarul de elevi, de interesul, cunoştintele şi abilităţile acestora, de atmosfera din clasa şi tipul programelor folosite, de timpul cât se integreaza softul în lecţie, de sincronizarea explicaţiilor cu secvenţele utilizate, de metodele de evaluare, de fişele de lucru elaborate.

Utilizarea la întâmplare, fară un scop precis, la un moment nepotrivit, a calculatorului în timpul lecţiei duce la plictiseală, monotonie, ineficienţa învăţării prin neparticiparea unor elevi la lecţie, nerealizarea obiectivelor lecţiei şi poate produce repulsie faţă de acest mijloc modern de predare-învăţare-evaluare. Folosirea în exces a calculatorului poate duce la pierderea abilităţilor practice, de calcul şi de investigare a realităţii, la deteriorarea relaţiilor umane. De asemenea individualizarea excesivă a învăţării duce la negarea dialogului elev-profesor şi la izolarea actului de învăţare în contextul său psihosocial. Materia se segmentează şi se atomizeaza prea mult, iar activitatea mentală a elevilor este diminuată, ea fiind dirijată pas cu pas.