Copilul și Familia

Tendinta societatii actuale este de a se baza in mod special pe grupul mic format din mama , tata si copii .Parintii au un rol foarte important, contribuind la viitorul statut de adult al copilului.Multi autori privesc nucleul familial ca un mediu artificial in care copilul se dezvolta si se pregateste pentru viata adevarata , protejat fiind de toate influentele din exterior , insa acest lucru nu este posibil deoarece tentatiile “nu se opresc la usa casei” ele influenteaza vrand nevrand noul adult in devenire , si asta deoarece viata copilului oricat de mic ar fi el nu este o pseudoviata.Rolul protector al parintilor se desfasoara atat in casa cat si in afara ei; spre exemplu o mama care trece strada cu copilul de mana , are rol protector in fata factorilor externi ea evitand pe aceasta cale un eventual accident care ar putea pune in pericol viata copilului.Mentinand presiunile externe la un nivel compatibil cu gradul de rezistenta a copilului si amplificand mijloacele de actiune ale acestuia in proportie inversa cu eficacitatea lor obiectiva familia permite copilului sa traiasca cu adevarat si sa aiba explicatiile de care are nevoie.

S-a ajuns la concluzia ca parintii sunt cu adevarat consacrati copilului lor ,mai mult decat ar putea fi un educator tocmai sentimentelor de afectiune care ii leaga de copii. Datorita interrelatiilor foarte intense dintre membrii unei familii privarea de afectiune este ca si lipsa alimentatiei pentru copil.Formarea si informarea sentimentala se elaboreaza dupa caracterul relatiilor traite de copil si al interactiunilor la care el asista mai mult sau mai putin implicat.Prin familie copilul participa la o viata sociala intensa si variata inainte ca el sa fie constient de propriile sentimente.

Comportamentul membrilor unei familii este influentat de opinii, prejudecati, credinte ,etc lucruri care-si pun amprenta asupra copilului ce il ingrijesc.Familiile sunt necesare deoarece personalitatea umana nu e nascuta ci formata.

Unul dintre sentimentele foarte importante oferite de familie copilului este sentimentul de siguranta.Familia este cadrul relativ stabil si coerent in care anxietatea copilului provocata de incapacitatea lui de a raspunde multitudinii de factori interni si externi ce-l asalteaza este redusa considerabil.

Pentru un copil a se simti acceptat mai intai de toate inseamna a se simti iubit.Spre exemplu copilul mic va simti acestea prin calitatea hranei si a ingrijirilor care i se ofera.

Dragostea nu poate fi pentru un copil abstracta ea trebuie dovedita; trebuie sa i se acorde timp pentru a povesti toate framantarile lui, pentru a te juca ,parinte fiind, cu el .

A iubi si a arata ca iubesti totodata inseamna totodata a face ceva pentru acela pe care il iubesti si prin placerea pe care i-o oferi sau prin serviciul pe care i-l faci , a primi o valoare in schimb; este foarte greu sa ne consideram iubiti de cei pentru care nu ne dam nici o osteneala.

Exercitarea autoritatii adulte comporta un nedezmintit aspect pozitiv , chiar din punctul subiectiv al copilului. A fi acceptat de grup inseamna si a cunoaste regulile si dispozitiile acestuia. Copilul care isi regleaza functiile naturale si se conformeaza asteptarilor mamei face astfel un pas spre socializare. Copilul are nevoie sa stie clar ce este permis si ce este oprit.

Pentru un copil a trai inseamna a acumula experinte , a se diferentia de ceilalti si a deveni el insusi .Aceasta constientizare a valorii de sine este foarte importanta si trebuie sustinuta de catre parinti. A accepta copilul si a-l iubi inseamna si a accepta caracteristicile lui proprii si mai cu seama starea lui nematura

ignoranta , slabiciunea , pornirea lui spre zgomot si miscare , trebuinta sa de experienta fara numar , prin toate acestea i se accepta sa-si asume responsabilitataea pentru ceea ce face si a constientiza riscurile oricarei actiuni .