Psihodiagnosticul Proiectiv

PSIHODIAGNOSTICUL PROIECTIV

Psihodiagnosticul poate fi definit ca act sintetic de analiza psihologica a unui caz si de reconstituire logica a structurii armonice sau dizarmonice a unei personalitati, care poate fi exprimata grafic în profilul psihologic, foi descriptive de psihodiagnostic, foi de testare (P.Popescu-Neveanu, 1978))

Psihodiagnosticul este rezultat al psihodiagnozei, actiune complexa de investigatii, ce urmareste recunoasterea unor particularitati specifice la o persoana printr-o serie metode si instrumente de cunoastere psihologica (observatie, anamneza, ancheta, chestionar, convorbire, experiment si, mai ales, testele).

Cerintele psihodiagnosticului sunt urmatoarele :

- Cunoasterea psihologica generala a individului, a posibilitatilor sale de adaptare la mediul familial, social, cultural, profesional.

- Natura si prognosticul unor deviatii psihopatologice ale individului, clasificarea tipologica a personalitatii acestuia.

- Instituirea unui regim psihoterapeutic adecvat.

- Prognoza psihica generala asupra subiectului.

Putem, asadar, aborda psihodiagnosticul ca :

- Teorie - teoria cercetarii psihologice a subiectului

- analiza teoretica a datelor practice de psihodiagnostic, din acestea rezultând un concept teoretic privind personalitatea globala a subiectului.

- Practica - latura practica a investigarii psihodiagnostice este reprezentata de totalitatea probelor si tehnicilor de investigare a individului.

Psihodiagnosticul este utilizat în :

- clinica psihiatrica (forma auxiliara de completare si precizare a diagnosticului clinico-psihiatric) :

- în domeniul O.S.P.-ului (selectie si orientare profesionala);

- în psihologia muncii si psihologia militara;

- în investigarea psiho-legala etc.

Cel mai mare interes si cea mai mare aplicabilitate practica o are psihodiagnosticul personalitatii.

P.Pichot considera ca exista trei categorii de teste de personalitate :

- chestionarele;

- testele obiective;

- testele proiective.

R. Meilli face un inventar al tuturor metodelor de psihodiagnoza a personalitatii, considerate de el ca fiind de factura caracteriologica.

- anamneza si ancheta;

- chestionarele;

- testele de tendinte sau de interese;

- foile de observatie;

- grafologia;

- desenele;

- testul Rorschach;

- testul de desen Wartegg;

- T.A.T. si variantele sale;

- testele de culori;

- testul Szondi;

- metodele experimentale.

A.Porot ia în considerare existenta a doua grupe de teste de personalitate :

I. Testele analitice de personalitate

- testele de caracter (chestionare si tehnici )

- testele de atitudini si interese ( chestionarele de atitudini si chestionarele de interese )

II. Testele sintetice - testele proiective.

M.Rosca considera ca exista patru categorii de psihodiagnoza a personalitatii :

I. Chestionarele (inventarele): de adaptare, de interese si de atitudini.

II. Tehnicile proiective: asociative, constructive, de completare, de alegere - ordonare, expresive.

III. Testele obiective.

IV. Testele situationale.

Testele de personalitate urmaresc evidentierea trasaturilor caracteristice ale personalitatii, structura tipologica a persoanei respective. Pentru analiza globala a personalitatii, se aplica o mare varietate de teste.

Metodele proiective de psihodiagnostic al personalitatii se bazeaza pe o conceptie holistica, considerând personalitatea ca un tot indivizibil, o rezultanta superioara sumei partilor sale, ca o sinteza dinamica (M.R. Herz, M. Rosca, P. Pichot).

Ele ofera o imagine globala a structurii si dinamicii psihice a individului respectiv, analizând si interactiunea dintre partile ei, în aspectele cele mai caracteristice ale acestora si nu doar în aspectele izolate ale personalitatii.

Testele proiective sunt metode orientativ-sintetice de analiza psihodiagnostica a personalitatii.