Politica monetara

1. Politica monetară - cadru conceptual

Tratatul de la Maastricht a subliniat cele cinci criterii de convergență pe care statele membre ale UE trebuie să le respecte pentru a adopta moneda euro. Acești indicatori economici și juridici meniți să asigure convergența economică între țările interesate din afara Zonei Euro și statele membre din zona euro presupun:

Criterii de convergență: Cum se masoară Valori de referință

Stabilitatea prețurilor Rata inflației prețurilor de consum Nu mai mult de 1,5% peste rata celor 3 state membre cu cele mai bune rezultate

Finanțe publice solide Deficitul public ca

% din PIB Nu mai mult de 3%

Finanțe publice sustenabile Datoria publică ca

% din PIB Nu mai mult de 60%

Durabilitatea convergenței Rata dobânzii pe termen lung Nu mai mult de 2% peste rata celor 3 state membre cu cele mai bune rezultate în ceea ce privește stabilitatea prețurilor

Stabilitatea cursului de schimb Abaterea de la o rată centrală Participarea la Mecanismul Cursului de Schimb (MCS II) timp de cel puțin 2 ani fără tensiuni grave

Sursa: Comisia Europeană (2012), Convergence criteria for joining

2. Problema identificată: Studiu de caz privind accederea la Zona Euro a Ungariei

2.a. Aplombul inițial privind momentul intrării în zona euro a Ungariei

După aderarea la Uniunea Europeană, următoarea provocare majoră pentru Ungaria a fost introducerea monedei unice. În acest sens, în 2004 Ungaria a adoptat cel mai ambițios plan de aderare la Zona Euro dintre statele din Europa Centrală și de Est prin stabilirea datei țintă pentru 2008.

Într-o analiză aprofundată, Banca Națională a Ungariei a recomandat abordarea "cât mai curând posibil" cu privire la introducerea monedei unice (Csajbók-Csermely, 2002), estimând câștiguri nete semnificative, și un impact asupra PIB-ului maghiar cu o creștere cuprinsă între 0,6% - 0,9% într-un interval de 20 de ani. Pentru a nu sacrifica acest potențial de creștere, Guvernul maghiar de la acea vreme aparent convins de acest set de argumente, a demarat dezbaterea privind calendarul optim al intrării în zona euro cu obiectivul declarat de accedere pentru 2008.

Părerile specialiștilor naționali în politică monetară erau totuși împărțite. În timp ce unii subliniau că îndeplinirea obiectivului oficial ar necesita o dezinflație rapidă și artificială, alții precum Csaba (2003) încuraja procesul argumentând că deși moneda unică este o nouă barieră de intrare pentru țările CEE, aceasta nu ar trebui privită ca un obstacol în calea integrării, ci dimpotrivă, ca pe un stimulent pentru guverne capabil să facă ajustări fiscale suplimentare și de dezinflație.

Deși amânarea aderării la euro ar fi însemnat ca Ungaria să poată să-și continue politicile monetare și de schimb valutar suverane pentru a limita efectele șocurilor exogene (de exemplu să devalorizeze moneda națională în cazul unor schimbări nefavorabile de cerere pe piețele mondiale), totuși, menținerea autonomiei politicii monetare și a monedei naționale era considerată ca fiind foarte periculoasă pe fondul fluxurilor de capital. Pentru că toate statele UE susțin libera circulație a capitalurilor în conformitate cu obligațiile lor internaționale și cu procesul de armonizare a legislației UE, statele în curs de aderare la Zona Euro se pot aștepta la intrări mari de capital stimulate de reducere bruscă a ratelor dobânzilor la instrumentele de îndatorare emise de aceste state, în dorința investitorilor de a obține câștiguri de capital. Aceste fluctuații nedorite pot atrage cu ușurință bani speculativi în țară, și ar putea expune țara la fluxuri de capital cu potențial perturbator (Neményi [2003], Polgîr [2003]).

2.b. Cauze ale amânării aderării la Zona Euro

Impactul crizei economice

Previzunile și planurile inițiale s-au dovedit într-un scurt timp ca fiind nerealiste. Chiar dacă termenul a fost amânat consecutiv întâi pentru 2010 și mai apoi pentru 2012, statul maghiar se regasea neputincios în fața îndeplinirii criteriilor de aderare la Zona Euro impuse de Tratatul de la Maastricht. Deficitiul bugetar excesiv, rata inflației și nivelul datoriei publice erau principalii indicatori care nu se conformau cerințelor. Astfel, după alegerile generale din 2006, premierul maghiar Ferenc Gyurcsîny a fost nevoit la presiunile Bruxellului să introducă o serie de măsuri de austeritate (impozite mai mari și reduceri ale beneficiilor) care vizau reducerea deficitului public al Ungariei. Deși au fost întâmpinate cu mari demonstrații stradale din partea populației, măsurile au produs în mare parte efectul scontat, aderarea la Zona Euro devenind din nou fezabilă pentru anul 2014.

Dar criză financiară din 2008 a lovit Ungaria cel mai mult dintre noii veniți în UE și a forțat-o să solicite ajutor din partea Fondului Monetar Internațional și a Băncii Mondiale. Experții financiari ai Ungariei încercau să argumenteze necesitatea unei schimbări în strategia de extindere a Zonei Euro. Ei puneau la îndoială durabilitatea actualitatea criteriilor de la Maastricht fixate în anul 1990 de cei 12 fondatori ai Zonei Euro. În opinia lor, strictețea criteriilor poate fi în defavoarea dinamicii Uniunii, iar efectele resimțite în criză financiară din statele Europa Centrală și de Est nu poate fi izolată de restul UE, loviturile primite de economiile emergente din CEE se vor rasfrange cu efecte de boomerang asupra sistemelor bancare din vest (spre exemplu o mare parte a sistemului bancar din Ungaria este deținut în străinătate, de către băncile austriece, italiene și germane).

Deși în anul 2008, ministrul de finanțe, Jînos Veres, a început să lucreze la un proiect de plan de adoptare a monedei unice într-un timp record, prin Raportul de Convergență publicat de Banca Centrală Europeană (BCE) la 12 mai 2010, Comisia a declarat Ungaria ca fiind "inacceptabilă" pentru adoptarea monedei euro. Statul maghiar nu corespundea criteriilor necesare adoptării. Deficitul bugetar maghiar pentru 2010 fiind estimat 4,1% din PIB, în timp ce datoria publică la valoarea de 78,9% iar rata inflației în luna martie 2009 a fost de 4,8%. Conform Raportului Comisiei era imperios necesară consolidarea fiscală suplimentară pentru ca Ungaria să respecte obiectivul bugetar pe termen mediu specificat în Pactul de Stabilitate și o creștere în ceea ce privește sustenabilitatea finanțelor sale publice, cu alte cuvinte o politica monetară orientată spre stabilitate și implementării stricte a planurilor de consolidare fiscală. Potrivit analiștilor de piață de la Londra, noul guvern va putea adera la ERM II odată ce situația bugetară se va calma (cu o estimare în jurul anului 2012) și ar putea stabili obiectivul aderării la zona euro în 2015 (Visegrad.info 2009).