Calitatea. noțiuni generale, definiții

Calitatea este cel mai controversat subiect în managementul anilor ’80, fiind caracterizat de tot atâtea interpretări câţi participanţi la dialog există.

Termenul de calitate îşi are originea în cuvântul latin „qualitas”, derivat din „qualis” având semnificaţia de „atribut”,”caracteristica”, „proprietate”, „fel de a fi”.

Deci acest termen defineşte modul de a fi (bun sau rău), de a se comporta.

Se presupune că preocupările oamenilor de ştiinţa asupra calităţii au cunoscut cea mai importanta dezvoltare în secolul al XX lea, trecându-se de la controlul calităţii în anii 60, la asigurarea calităţii în anii 70.

În prezent calitatea este o noţiune cu o foarte largă utilizare, motiv pentru care, definirea ei din punct de vedere ştiinţific este foarte dificilă, astfel că, discipline ca filozofia, economia şi cele tehnice dau un sens diferit acestui termen.

Din punct de vedere filozofic calitatea este un produs al spiritului uman ce individualizează obiectele sau fenomenele după utilitatea lor, după măsură in care satisfac anumite exigente. Practic calitatea este o categorie ce exprima sinteza lucrurilor si însuşirilor esenţiale ale obiectelor, precum si ale proceselor.

Calitatea este un mod de a diferenţia obiectele şi fenomenele între ele, generând diversitatea lumii obiective.

Într-un sistem de relaţii, in virtutea calităţii, un obiect este ceea ce este si poate fi deosebit de alte obiecte, schimbarea ei însemnând transformarea radicala a obiectului.

Noţiunea de calitate este strâns legata de cea de cantitate, unitatea dialectica dintre ele fiind asigurata prin noţiunea de măsură care reprezintă limita cantitativa a unei însuşiri esenţiale pentru un obiect sau proces (fenomen). Acumulările cantitative caracteristice fiecărei însuşiri duc la modificarea comportamentala a obiectelor si fenomenelor deci la salturi calitative, după ce depăşesc măsură ce le caracterizează.

În logică prin calitate se înţelege un criteriu de ordin logic, după care judecăţile de predicţie se împart in afirmative si negative.

Judecăţile afirmative sunt celea care enunţa apartenenţa unei însuşiri la un obiect, in timp ce, cele negative arată lipsa acestora. Afirmaţia şi negaţia reprezintă mecanismul prin care se exprimă adevărul sau falsul.

Din punct de vedere economic putem spune ca in activitatea productiva sunt furnizate doua categorii de bunuri materiale şi anume :

cu valoare spirituală – produsele au un caracter subiectiv şi sunt direct legate de personalitatea artistică a producătorului;

cu valoare de întrebuinţare adică produsele guvernate de legile obiective ale concurentei ( cu solicitare mare, eficienţă economică mare).

Valoarea de întrebuinţare diferenţiază produsele între ele determinând stadiile de calitate (cu înglobarea unei valori mai mare sau mai mica, expresie a consumului de inteligenta, tehnologie, materii prime,etc.). Prin valoarea de întrebuinţare se răspunde exigentelor consumatorului.

În practica economică se dau înţelesuri diferite calităţii, ea fiind definită ca reprezentând: satisfacerea cerinţelor clientului, disponibilitatea produsului, un demers sistematic câtre excelente, conformitatea cu specificaţiile, corespunzător pentru utilizare, etc.