Dăunătorii Plantelor Agricole

COROPIŞNIŢA - Gryllotalpa gryllotalpa Latr.

(ORTHOPTERA, GRYLLOTALPIDAE)

Este o specie polifagă cu largă răspândire în Europa, în nordul Africii, în Asia Centrală şi

Orientală. În ţara noastră se întâlneşte frecvent în toate regiunile.

Plante-gazdă şi aspectul dăunării. Specie polifagă. Adulţii şi larvele, săpând galerii

superficiale în sol, retează rădăcinile plantelor pe care le întâlnesc în cale şi rod plantele sub nivelul

coletului, distrug rădăcinile, tuberculii de cartof etc. În rădăcinile mai groase de sfeclă, morcov etc.

şi în tuberculii de cartof, insectele rod cavităţi mari. Preferă terenurile uşoare şi bogate în humus,

aerisite şi bine fertilizate cu substanţe organice (gunoi de grajd, compost), materii care pot constitui

în acelaşi timp o sursă de infestare,.terenuri pe care adesea se cultivă legume (tomate, ardei, vinete.

ceapă, morcovi, pătrunjel, ridichi, salată, varză, conopidă, castraveţi), producând pagube care

variază între 10 şi 40 % din recoltă la culturile legumicole. În răsadniţe datorită galeriilor pe care le

fac în sol adesea determină şi descălţarea plăntuţelor deabia răsărite, care apoi se uscă. Dăunătorul

este foarte periculos şi în pepinierele pomicole, viticole şi silvice.

Morfologie. Adultul are corpul robust, cilindric, alungit, de 35-65 mm lungime, de culoare

cafenie, mat, pe partea dorsală şi gălbui pe partea ventrală. Capul conic, în parte ascuns sub pronot,

cu un aparat bucal puternic şi cu antenele setiforme. Pe capsula cefalică se găsesc doi ochi

compuşi, ovali şi doi oceli, dispuşi lateral. Pronotul mare, ovoid, bombat, lipsit de carene, cu o

pubescenţa fină care îi dă un aspect catifelat. Tegminele sunt pergamentoase, scurte şi acoperă doar

baza abdomenului. Ele au o formă uşor triunghiulară şi cu ajutorul acestora insecta produce

stridulaţii. Aripile posterioare sunt membranoase, străbătute de numeroase nervuri, mai lungi decât

abdomenul şi în repaus sunt stânse în formă de sul în lungul abdomenului. Picioarele anterioare

sunt conformate pentru săpat. Abdomenul fusiform, voluminos, constituit din 10 segmente, se

termină cu o pereche de cerci lungi, setiformi, uşor curbaţi, nearticulaţi şi păroşi.

Oul este elipsoidal, de mărimea unei seminţe de cânepă (lungimea de aproximativ 3 mm),

de culoare albă-gălbuie, având corionul rezistent.

Larva, postoligopodă, este asemănătoare cu insecta adultă. Imediat după eclozare larva are

corpul de culoare deschisă, apoi aceasta devine ca la insectele adulte.

Ciclul biologic. Prezintă o generaþie la 2 ani. Iernează insecta adultă şi larva de vârsta a

treia, în sol, la 30-40 cm adâncime. In mai-iunie, adulţii hibernanţi îşi reiau activitatea de hrănire,

apoi au loc copulaţia (adulţii părăsesc galeriile şi ies la suprafaţă pentru zborul de împerechere) şi

depunerea ouălor. Pentru depunere, femela sapă un cuib, la 5-15 cm adâncime; acesta este larg, cu

pereţii întăriţi şi de mărimea unui ou de găină. Perioada ovipozitară durează 8-12 zile. O femelă

depune 300-600 ouă. Incubaþia durează 15-20 zile. Larvele apărute rămân în cuib sub ocrotirea

2

femelei, până după prima năpârlire, după care fiecare îşi sapă propria galerie. Până către sfârşitul

toamnei, larvele năpârlesc de două ori, apoi se retrag pentru hibernare, în sol sau în locurile de

depozitare a bălegarului. În primăvară ele urcă în stratul superficial, sapă galerii de hrănire, se

hrănesc şi continuă evoluţia, până la completa dezvoltare năpârlind încă de trei ori. Spre toamna

anului al doilea larvele devin insecte adulte, care apoi hibernează.

Combatere. Folosirea unui gunoi de grajd neinfestat de coropişniţă. Arăturile adânci şi

praşilele repetate contribuie la distrugerea unui mare număr de cuiburi, ouă, larve şi adulţi. Săparea

în toamnă a unor gropi sau şanţuri-capcană şi umplerea lor cu gunoi de cabaline: coropişniţele se

concentraeză la căldură, găsind aici condiţii favorabile de hibernare. În timpul iernii gunoiul din

gropi se împrştie, expunând totodată acţiunii gerului coropişniţele concentrate aici.

Tratarea solului înainte de plantarea răsadului cu Sintogril 5 G, Galition 5 G, administrat

prin împrăştiere şi încorporare uşoară, în doză de 25 -30 kg/ha. Produsul Sintogril acţionează

imediat şi asigură o protecţie a culturilor timp de 30 zile. Arătura adâncă de toamnă pentru

scoaterea la suprafaţă a coropişniţelor hibernante.

2. LĂCUSTA ITALIANĂ - Calliptamus italicus L.

(ORTHOPTERA, CATONTOPIDAE)

Lăcusta apare frecvent în ţările din regiunile sudice şi centrale ale Europei, nordul Africii şi

Asia Orientală. La noi în ţară lăcusta italiană (Calliptamus italicus L). alături de lăcusta marocană

(Dociostaurus maroccanus Thumb.) şi cea călătoare (Locusta migratoria L.), este răspândită în

toate zonele ţării, mai ales în cele de câmpie, sub formă de focare izolate (Transilvania, Moldova şi

Dobrogea).

Plante-gazdă şi aspectul dăunării. Specie polifagă, preferând poaceele şi fabaceele

spontane din pajişti. În funcţie de fenofaza plantei, larvele şi insectele adulte se hrănesc cu aparatul

foliar şi inflorescenţele plantelor-gazdă. Frecvent lăcustele migrează din pajiştile naturale în

parcelele învecinate care sunt cultivate cu cereale păioase producând pagube considerabile.

Dăunează atât adulţii cât şi larvele, care rod părţile aeriene ale diferitelor plante din flora spontană

sau culturi. Specia este un dăunător frecvent al vegetaţiei de pe pajişti, în primul rând a

gramineelor. Atacă de asemenea şi cerealele, leguminoasele cultivate, anuale şi perene, plantele

tehnice, legumicole, ornamentale etc. La invazii mari plantele pot fi distruse complet sau pot fi

desfrunzite, rămânând intacte doar tulpinile.