Extras din curs
C1 - FITOCENOLOGIE
Plantele verzi
- reprezintă componenta majoritară a vegetaţiei;
- sunt singurele organisme capabile să preia, în procesul de fotosinteză, energia
solară şi să o acumuleze în substanţe organice pornind de la substanţele
anorganice;
- intervin în reglarea compoziţiei atmosferei terestre.
În fotosinteză CO2 este preluat din atmosferă iar O2 este eliberat.
- plantele modifică substratul şi dau specificul condiţiilor climatice – edafice ale
globului;
- depind obligatoriu de mediul pe care se dezvoltă şi pe care il modifică căpătând
adaptări structurale şi funcţionale;
- sunt indicatori ecologici ai mediului abiotic. Dacă o specie poate da informaţii
despre factorii dintr-un anumit loc, o fitocenoză poate oglindii întregul complex de
factori.
- sunt indicatori biotici, indicatori ai relaţiilor dintre colectivităţile de plante.
Vegetaţia este producătorul principal de hrană pentru om şi animale.
Organismele, animale sau vegetale, nu au trăit şi nu trăiesc izolat, ci în
comunităţi cu grade diferite de complexitate şi într-un echilibru dinamic cu
ansamblul factorilor de mediu.
Aceste comunităţi nu s-au constituit şi nu se constituie la întâmplare, ci pe
baza unor legităţi perfectate în timp, verificate de mecanismele co-evolutive şi
descifrate de o serie de discipline biologice între care se situează şi fitocenologia.
Apariţia agriculturii, folosirea iraţională a resurselor naturale.. au dus la
artificializare.
Reglementarea folosirii resurselor a dus la apariţia unor noi ramuri:
economia păşunatului – PRATICULTURA şi economia forestieră SILVICULTURA.
Fitocenologia (phyton gr. – plantă ; konosis gr. – care se asociază,
se reuneşte; logos gr. ştiinţă, vorbire) este o ştiinţă biologică de sinteză ce
studiază covorul vegetal în strânsă interdependenţă cu mediul în care acesta se
dezvoltă.
Studază relaţiile de intercondiţionare şi influenţare reciprocă dintre
comunităţiule vegetale şi complexul de factori ecologici (sol, climă, factori biotici,
istorico- genetic).
Rezultatul acestor interacţiuni se materializează în constituirea unor
sisteme biologice suprapopulaţionale care în dinamica lor evolueaza spre
optimizarea structurală şi funcţională, spre realizarea unei homeostazii ridicate,
sisteme la nivelul cărora au loc procesele primare de acumulare şi transformare a
materiei şi energiei, de transferare şi diversificare a informaţiei, de modelare a
acţiunii factorilor ambientali.
Aceste sisteme se numesc fitocenoze şi reprezintă producătorul primar
al fiecărui tip de biocenoză.
Deci, fitocenologia se ocupă cu studiul complex al structurii şi
funcţiilor fitocenozelor, al raporturilor lor cu mediul abiotic şi biotic, al
răspândirii , tipizării şi clasificării lor, precum şi de elaborarea principiilor
şi procedeelor de folosire raţională şi conservare a fitocenozelor.
În unele ţări se foloseşte termenul de fitosociologie, datorită unor
analogii făcute de anumiţi autori între sociologia umană şi cea a comunităţilor
vegetale.
Deşi fitocenologia este disciplină de sine stătătoare, fitocenologul este
obligat să facă apel la pedologie, geomorfologie, climatologie, ecologie generală,
biochimie, evoluţionism, taxonomie vegetală etc.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Fitocenologie C1 Fitocenologia.pdf
- Fitocenologie C2 Flora, vegetatia. Fitocenoza..pdf
- Fitocenologie C3 Structura fitocenozelor. Fizionomie. Aspect..pdf
- Fitocenologie C4 Bioforme..pdf
- Fitocenologie C5-Geoelemente. Structura ecologica..pdf