Extras din curs

Calitatea apei de irigații poate fi îmbunătățită prin:

Diluarea acesteia cu volume corespunzătoare de apă

Epurare

Epurarea se face în trei trepte:

1. Epurarea mecanică

2. Epurarea secundară

3. Epurarea terțiară

1. Epurarea mecanică

Treapta primară constă din mai multe elemente succesive:

Grătarele rețin corpurile plutitoare și suspensiile grosiere (bucăți de lemn, textile, plastic, pietre etc.). De regulă sunt grătare succesive cu spații tot mai dese între lamele. Curățarea materiilor reținute se face mecanic. Ele se gestionează ca și gunoiul menajer, luând drumul rampei de gunoi sau incineratorului

Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese, reținând solide cu diametru mai mic.

Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere asigură depunerea pe fundul bazinelor lor a nisipului și pietrișului fin și altor particule ce au trecut de site dar care nu se mențin în ape liniștite mai mult de câteva minute. Nisipul depus se colectează mecanic de pe fundul bazinelor și se gestionează ca deșeu împreună cu cele rezultate din etapele anterioare, deoarece conține multe impurități organice.

Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare și asigură staționarea apei timp mai îndelungat, astfel că se depun și suspensiile fine. Se pot adăuga în ape și diverse substanțe chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun și filtre. Spumele și alte substanțe flotante adunate la suprafață (grăsimi, substanțe petroliere etc.) se rețin și înlătură ("despumare") iar nămolul depus pe fund se colectează și înlătură din bazin (de exemplu cu lame racloare susținute de pod rulant) și se trimite la metantancuri

2. Epurarea secundară

Treapta secundară constă și ea din mai multe etape:

Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată cu "nămol activ" ce conține microorganisme ce descompun aerob substanțele organice. Se introduce continuu aer pentru a accelera procesele biochimice.

Decantoarele secundare sunt bazine în care se sedimentează materialele de suspensie formate în urma proceselor complexe din aerotancuri. Acest nămol este trimis la metantancuri iar gazele (ce conțin mult metan) se folosesc ca și combustibil de exemplu la centrala termică.

3. Epurarea terțiară

Treapta terțiară

Are rolul de a înlătura compuși în exces (de exemplu nutrienți- azot și fosfor) și a asigura dezinfecția apelor (de exemplu prin clorinare).

Această treaptă poate fi biologică, mecanică sau chimică sau combinată, utilizând tehnologii clasice precum filtrarea sau unele mai speciale cum este adsorbția pe cărbune activat, precipitarea chimică etc.

Eliminarea azotului în exces se face biologic, prin nitrificare (transformarea amoniului în azotit și apoi azotat) urmată de denitrificare, ce transformă azotatul în azot ce se degajă în atmosferă. Eliminarea fosforului se face tot pe cale biologică, sau chimică.

SURSELE DE APA SI CALITATEA APEI DE IRIGATIE 1. SURSELE DE APA PENTRU IRIGAT

Apa destinata irigarii culturilor poate proveni din trei surse: apele de suprafata, apele subterane si apele marine.

Apele de suprafata - reprezinta sursa cea mai importanta pentru irigarea culturilor. Principala categorie de ape de suprafata este reprezentata de cursuri naturale de apa. Atunci cand necesarul de apa nu este acoperit, datorita debitelor mici, se contruiesc pe traseul cursurilor de apa, bazine de acumulare, care inmagazineaza cantitati mari de apa.

In tara noastra, principala sursa de apa este formata din Dunare si reteaua interioara a cursurilor de apa.

Volumul mediu multianual de apa al Dunarii este de 155 miliarde m3/an, iar al raurilor interioare de circa 35 miliarde m3/an.

Suprafata agricola care poate fi irigata anual din Dunare este de circa 1,3 milioane ha.

Din raurile interioare pot fi utilizate pentru irigatie doar 6 miliarde m3/an, ceea ce reprezinta 15% din total, dar, prin acumulari, volumul de apa care poate fi utilizat creste cu peste 20 miliarde m3/an.

Apele subterane - reprezinta o rezerva de apa pentru irigatie, principala lor utilizare fiind in alimentatie, in unele ramuri ale industriei, in igiena etc. Debitele apelor subterane sunt mici, pana la 10-15 l/s, iar folosirea lor presupune, adesea, investitii ridicate. Adesea, apele subterane au temperaturi scazute si un continut ridicat de saruri, situatii in care sunt contraindicate pentru irigatie.

Apele marine - reprezinta a treia mare sursa de apa pentru irigatie. Utilizarea lor se va face doar dupa desalinizare. Aceasta categorie de apa poate reprezenta o sursa de perspectiva, in conditiile identificarii unor tehnologii de desalinizare a apei, la costuri accesibile.