Econometrie și previziune economică

Progresul continuu al societatii contemporane este strâns legat de realizarea a numeroase obiective în

diferite sectoare de activitate. Metodele traditionale fac fata cu greu complexitatii mereu crescânde a proiectelor, a

cerintelor sporite privind obtinerea unor parametri economici corespunzatori. Din aceasta perspectiva, rezolvarea

problemelor economice este o lupta cu timpul si cu eforturile materiale sau costul. Tendintele negative care conduc

la depasiri de termene si costuri se manifesta, uneori, tot mai intens pe masura avansarii lucrarilor, singura cale de

evitare sau de atenuare a lor este folosirea unor metode stiintifice de previziune, planificare, decizie si control.

În etapa actuala de dezvoltare economica, pe lânga extraordinara complexitate a tuturor activitatilor de

productie a bunurilor materiale se ridica cu deosebita acuitate si problema resurselor materiale de a caror limitare

suntem nevoiti sa tinem mereu seama. De altfel, crizele economice au la origine si problema resurselor limitate,

ceea ce declanseaza crize energetice cu influente asupra întregii economii. Toate aceste elemente impun cu

necesitate folosirea metodelor stiintifice de abordare si solutionare pe care le ridica practica economica.

Asadar, sarcinile ce stau în fata economistului (chiar si cel din departamentul financiar - contabil) sunt

foarte complexe si, prin urmare, el trebuie sa aiba cunostinte tot mai cuprinzatoare si din alte domenii, mai ales în

ceea ce priveste modelarea fenomenelor economice. Astfel, azi nu mai putem vorbi de o buna pregatire a

economistului daca nu are cunostinte si nu stie sa utilizeze metode si modele ale cercetarilor matematice si

statistice.

Specializarile în pregatirea economica superioara sunt diversificate, pe lînga specializarea financiarcontabila

exista specializari în comert, economia industriei constructiilor si transporturilor, în economia

agriculturii, în planificare si cibernetica carora li s-au adaugat în ultimii ani si specializari în economia serviciilor

de alimentatie publica si turism.

În aceasta lucrare încercam sa conturam o tematica a continutului cunostintelor de matematica si statistica

pe care trebuie sa le aiba un economist modern, pregatirea sa trebuind totusi adoptata în functie de cerintele

disciplinelor de profil care-i asigura viitorului economist specializarea.

Economistul trebuie sa stie sa faca rationamente corecte si riguroase caci numai în felul acesta ne vom

asigura ca este capabil sa înteleaga modele noi, sa le aplice efectiv în rezolvarea unor probleme concrete pe care le

ridica practica economica. Aceasta îi da posibilitatea sa patrunda adânc în esenta fenomenelor, sa sintetizeze si sa

faca abstractizari si eventual sa aduca corectii modelelor sau sa construiasca modele noi.

Ansamblul activitatilor umane desfasurate în sfera productiei, distributiei si

consumului bunurilor si serviciilor este numit economie. Putem însa privi economia si ca un studiu analitic ce se

ocupa de relatiile care exista sau pot fi presupuse ca exista între marimi masurabile direct. Preturile, dobânzile,

veniturile, costurile, cantitatile de marfuri vândute sau cumparate pe piata si cantitatile de factori de productie

folositi de o întreprindere sunt numai câteva exemple de marimi variabile folosite în economie. Unele din aceste

marimi pot fi masurate în unitati fizice sau naturale, altele numai în bani sau în alte unitati valorice. Important este

ca ele sunt masurate în niste unitati oarecare. Deci nu exista nici o îndoila ca în economie se pot aplica metode

matematice si statistice. O ramura a economiei care urmareste sa introduca mai multa rigoare în demersul

economic prin utilizarea unor astfel de metode este econometria

Denumirea sa, bazata pe termenii de limba greaca oikonomia = economie si metran = masura, subliniaza

preocuparile econometricienilor de masurare nu atât a cantitatilor si preturilor cât mai ales a relatiilor dintre

variabilele economice (în special a relatiilor cauza – efect) dar si de descriere prin metode operationale a proceselor

economice si a economiei nationale în ansamblu, deoarece, de-a lungul timpului s-a ajuns la concluzia ca numai

datele numerice pot asigura o buna cunoastere a ceea ce ne intereseaza. Sa ne amintim de cugetarea lordului Kelvin

de la sfârsitul secolului al XIX lea: „Daca ceea ce afirmi se poate masura si exprima în numere, atunci poti spune ca

cunosti ceva despre acest lucru; când însa nu-l poti masura si exprima în numere, cunoasterea dobândita este slaba

si nesatisfacatoare”.

Asadar, econometria este o ramura particulara a stiintelor economice, o ramura care urmareste aplicarea

metodelor statistice si analizei matematice în economie.

Scopul cercetarilor econometrice propriu-zise este descoperirea, dincolo de datele statistice, a

mecanismului subiacent care transforma o categorie de obiecte economice ale caror semnale înregistrate constituie

o multime de date, într-o alta categorie de obiecte economice ale caror semnale observate formeaza o alta multime

de date [45].

Economistul norvegian Ragner Frisch a fost cel care a introdus acest termen si a delimitat câmpul de

cercetare manifestându-se public prin constituirea Societatii de econometrie în anul 1931.

În lumea actuala, de o mare tehnicitate, nimic nu poate fi imaginat fara o

contributie directa si uneori decisiva a matematicii în dezvoltarea tuturor stiintelor naturii. „Matematica este stiinta

care studiaza relatiile calitative si cantitative si structurile care se pot imagina între obiectele lumii reale, în cadrul

modelelor care se construiesc pentru reprezentarea lor” afirma acad. Caius Iacob în [18]

Începuturile matematicii au izvorât din unele operatii practice ale omului, si anume din acelea care-i

reveneau sa se orienteze în spatiu si timp, sa-si administreze munca. Cu alte cuvinte, din nevoia aplicatiilor

economice încet - încet s-au elaborat, pentru acele operatii, reguli generale, din ce în ce mai generale, din ce în ce

mai clar exprimate si legate rational unele de altele. Astfel a aparut econometria. Ca orice teorie matematica,

econometria are ca tinta posibilitatea de a raspunde cerintelor practice, deoarece cercetarea în orice stiinta trebuie

sa corespunda cerintelor fundamentale ale dezvoltarii stiintei respective. Viitorul va confirma desigur justetea

orientarii în cercetarea respectiva.

Problemele de economie, de planificare a productiei nu mai pot fi abordate astazi fara un aspect matematic

tot mai complicat deoarece „forta matematicii consta în posibilitatea ei de a contribui la cercetarea oricareia dintre

formele de evolutie a materiei în masura în care, în cadrul stiintelor naturii, aceasta cercetare, depasind fazele

initiale de observatie trece la experimentarea si masurarea de efecte, capatând un aspect nu numai calitativ ci si

cantitativ” (Caius Iacob).