Monedă și credit

1. Moneda si rolul sau in economie

1.1. Aparitia monedei

Primele elemente de finante au aparut in perioada de descompunere a comunei primitive, dupa prima diviziune sociala a muncii, cand schimbul de produse dintre oameni a luat amploare si dintr-un fenomen intamplator a devenit unul permanent. Oamenii, find acum specializati in cultura plantelor, cresterea animalelor, prelucrarea lemnului si a metalului, olarit, produceau mai mult decat propriile necesitati si nu-si mai puteau satisface cele necesare traiului din productia proprie.

O parte din produsele muncii lor (surplusul) au destinat-o schimbului, indreptandu-se catre un loc numit piata (targ) unde bunurile erau schimbate contra altora . La inceput, o marfa se schimba direct pe alta; astfel meseriasul schimba direct toporul pe care-l producea in gospodaria sa cu cantitatea de grau de care avea nevoie si care era oferita de agricultor. Aceasta forma directa de schimb, in limbaj economic se numea troc.

Odata cu creterea nr. de produse (marfuri) aduse la piata si oferite schimbului, schimbul devine greoi, si dezavantajele trocului devin din ce in ce mai vizibile astfel:

- lipsea un numitor comun prin care sa se masoare in mod unitar valoarea tuturor bunurilor destinate schimbului. De ex., daca la piata erau 100 de produse, valoarea fiecarui produs trebuia exprimata prin toate celelate 99, ceea ce era practic imposibil;

- efectuarea trocului presupunea o dubla coincidenta de dorinte, care nu putea sa apara decat intamplator in practica;

- nu se putea gasi o metoda de de acumulare a puterii de cumparare prin care sa se poata efectua plati viitoare.

Societatea omeneasca incepe sa se organizeze, cautand ca din multitudinea de produse oferite schimbului sa gaseasca unele care sa fie unanim acceptate de catre toti participantii la schimburile economice.

Din lumea marfurilor s-au desprins treptat spre perioada de descompunere a comunei primitive anumite marfuri care au jucat rolul de intermediar (mijlocitor) al schimbului. Aceste marfuri au fost diferite de la un trib la altul, de la o zona la alta, fiind vorba despre vite, ulei de masline, sclavi, blanuri si piei pretioase, samburi de caco, metale si pietre pretioase.

Comunitatile accepta, pt. inceput acest fenomen de echivalenti generali de intermediari ai schimbului ce permit intr-o prima faza adoptarea unui numitor comun pt. a masura valoarea bunurilor aduse la piata spre a fi vandute.

Avantajele si dezavantajele pe care le presupuneau acesti intermediari ai schimbului erau:

- vitele nu erau divizibile, suma partilor nu avea nicidecum valoarea intregului;

- uleiul de masline a constituit multa vreme o forma activa de „echivalent lichid“ fiind usor divizibil;

- fierul era divizibil, usor de transportat, dar ruginea si prezenta valoare mica in volum mare;

- pieile si blanurile pretioase s-au folosit initial in Rusia in locul banilor;

- pietrele pretioase erau usor de transportat, prezentau valoare mare in volum mic, dar erau greu de divizat;

- tutunul a fost folosit in statul Mayland in SUA printr-o lege promulgata in 1723 ca moneda legala.

Odata cu dezvoltarea schimbului, rolul de echivalent general s-a concentrat mai mult asupra „marfurilor echivalente“ ce prezentau cat mai putine dezavantaje. Rolul de echivalent general era reprezentat de o singura marfa ce corespundea cel mai bine nevoilor schimbului prin insusirile sale naturale (usor de transportat, usort de divizat, durabilitate in timp, valoare mare in volum mic). Este momentul in care se utilizeaza paleomoneda, adica „marfuri sau obiecte cel mai adesea putin perisabile care au fost utilizate in anumite momente ale evolutiei societatii omenesti pt. a efectua nu numai cumparaturi curente, ci si pt. a plati impozite sau ca elemente de zestre“.

Din multitudinea de marfuri adoptate de omenire in calitate de marfa-bani metalele pretioase au indeplinit cel mai bine rolul de bani, avand avantajul unor valori mari in volum mic si proprietati ca divizibilitate fara pierdere de valoare si inalterabilitate in timp. Aurul, spre deosebire de argint, are o valoare unitara ridicata, proprietati fizice superioare, motiv pt. care el s-a incadrat cel mai bine in rolul banilor dainuind in aceasta functie pana in epoca moderna. Omenirea a gasit in sfarsit un echivalent general al tuturor marfurilor cu foarte multe avantaje, unanim acceptate de catre toti participantii la viata economica, o forma foarte convenabila de exprimare a bogatiei. Intrebarea ce se pune este: „Sub ce forma trebuie folosite aceste metale pt. a facilita tranzactiile?“

Initial s-au folosit bucati de metal fara insemne care trebuiau cantarite si care reprezentau un impediment pt. participantii la schimburile economice. Multa vreme metalele pretioase s-au folosit sub forma de lingouri, bijuterii, bare si chiar sarme.