Tipologia operațiunilor instituțiilor de credit

În prezent, o institutie de credit actioneaza în mare masura ca un intermediar financiar: pentru a obtine

fonduri se împrumuta (de la populatie, de la întreprinderi, de la alte institutii de credit s.a.m.d.), platind

o dobânda numita dobândt pasivt si ofera credite, din sumele de bani astfel procurate, cu o dobânda

numita dobândt activt. Evident, pentru ca intermedierea sa fie profitabila, este necesar ca dobânda

activa sa fie mai mare decât dobânda pasiva.

Pentru o institutie de credit tipica, cea mai importanta modalitate de atragere a resurselor este

reprezentata de operaaiunile de acceptare a depozitelor. Într-o astfel de operatiune o institutie de credit

are calitatea de depozitar, adica o entitate careia i se încredinteaza de catre o persoana fizica sau

juridica, numita deponent, o suma de bani pe care este obligata sa o ramburseze în totalitate, cu sau fara

dobânda si cu alte facilitati, la cererea deponentului sau la un termen convenit între depozitar si

deponent. Aceasta suma de bani, numita depozit, reprezinta o creanta pentru deponent si o datorie

pentru depozitar.

TIPOLOGIA OPERAtIUNILOR INSTITUtIILOR DE CREDIT

Activitatile institutiilor de credit acopera domenii foarte vaste si variate. Pentru clasificarea acestora

pot fi utilizate mai multe criterii:

a. criteriul naturii operatiunilor;

b. criteriul raportului fata de intermedierea financiara;

c. criteriul monedei în care sunt exprimate operatiunile;

d. criteriul localizarii operatiunilor.

a. În raport de criteriul naturii operaaiunilor pot fi delimitate mai multe tipuri de activitati ale

institutiilor de credit:

a1. constituirea resurselor financiare prin împrumuturi;

a2. constituirea resurselor financiare prin emisiunea de actiuni sau de titluri de participare;

a3. acordarea de credite;

a4. operatiuni de leasing;

a5. operatiuni de factoring;

a6. operatiuni de scontare;

a7. servicii de transfer monetar;

a8. emiterea si administrarea mijloacelor de plata (inclusiv de moneda electronica);

a9. emiterea garantiilor si asumarea unor angajamente;

a10. tranzactionarea, în nume propriu sau în numele clientilor, unor active financiare (valuta,

titluri de creanta, valori mobiliare etc.);

a11. intermedierea în subscrierea si plasamentul unor instrumente financiare;

a12. servicii de consultanta;

a13. administrarea unor portofolii de active financiare;

a14. pastrarea în custodie a unor active financiare;

a15. închirierea de casete de siguranta în care pot fi pastrate diferite bunuri;

a16. servicii de furnizare de date în domeniul creditarii etc.

b. Pe baza criteriului raportului faas de intermedierea financiars pot fi delimitate patru categorii de

activitati ale institutiilor de credit:

b1. operatiuni pasive;

b2. operatiuni active;

b3. operatiuni conexe intermedierii financiare;

b4. operatiuni în afara intermedierii financiare.

b1. Operaaiunile pasive ale institutiilor de credit sunt întreprinse în scopul atragerii resurselor

financiare. În raport cu modalitatea de constituire a resurselor financiare, operatiunile pasive pot fi

împartite în doua subcategorii:

b11. operatiuni de constituire a fondurilor proprii: emisiune de actiuni si de titluri de participare,

constituirea rezervelor din profitul obtinut etc.;

Anul II – EA – Sem I – 2009 / 2010

Moneda si credit Lect. drd. Ramona Dumitriu

b12. operatiuni de împrumut: operatiuni de acceptare de depozite, finantari de la alte institutii de

credit sau de la institutii ale statului etc.

b2. Operaaiunile active ale institutiilor de credit vizeaza fructificarea resurselor financiare proprii sau

împrumutate. Din perspectiva modalitatilor de fructificare a resurselor financiare, operatiunile active

pot fi împartite în doua subcategorii:

b21. operatiuni de creditare;

b22. operatiuni de plasament, care constau în achizitia de active financiare în scopul vânzarii cu

un pret mai mare decât cel cu care au fost cumparate.

b3. Operaaiunile conexe intermedierii financiare cuprind, în general, servicii oferite clientilor din

cadrul activitatilor de intermediere financiara. În aceasta categorie sunt incluse oferirea de informatii cu

privire la situatia depozitelor sau creditelor etc.

b4. Operaaiunile din afara intermedierii financiare sunt activitati care nu depind de activitatea de

intermediere financiara. Astfel de operatiuni nu au, de regula, o pondere prea mare în activitatea unei

institutii de credit si pot cuprinde: închirieri de casete de siguranta, operatiuni comerciale autorizate de

lege etc.

c. În raport de criteriul monedei în care sunt exprimate operaaiunile pot fi delimitate doua tipuri de

activitati ale institutiilor de credit:

c1. operatiuni derulate în moneda nationala;

c2. operatiuni derulate în moneda straina.

Aceasta clasificare este importanta din perspectiva riscurilor valutare si a formalitatilor pe care le

presupun operatiunile derulate în moneda straina.

d. În functie de criteriul localizsrii operaaiunilor, activitatile unei institutii de credit pot fi împartite în

doua categorii:

d1. operatiuni desfasurate pe plan national;

d2. operatiuni desfasurate în strainatate.

O astfel de împartire este importanta daca se iau în considerare dificultatile operatiunilor financiare

desfasurate în strainatate, care trebuie uneori sa se supuna unor reguli diferite de cele din tara si carora

le sunt asociate riscuri specifice. În contextul integrarii europene, operatiuni desfasurate de o institutie

de credit în strainatate pot fi împartite în doua subcategorii: activitati din afara si din interiorul Uniunii

Europene.

ELEMENTELE TEHNICE ALE UNUI CREDIT

Din perspectiva activitatii institutiilor de creditare sunt relevante cinci elemente tehnice ale unui credit:

- suma datorata;

- garantiile;

- durata de creditare;

- costurile unui credit;

- conditiile de rambursare.

1. Suma datorats

Suma datorata reprezinta creanta pe care creditorul o are la un moment dat asupra debitorului. Aceasta

suma nu coincide neaparat cu capitalul împrumutat initial putând varia în timp în anumite situatii:

- când capitalul împrumutat este rambursat în mai multe rate pe parcursul duratei creditului;

- când dobânzile calculate pentru o perioada de timp nu se platesc ci se capitalizeazt, adica

se adauga la capitalul împrumutat initial;

- când suma ce face obiectul contractului este virata debitorului în mai multe transe.