Instrumente Financiare

INTRODUCERE

Actualitatea temei. După cum se afirmă adesea, un mecanism financiar bine aşezat şi eficient asigură, în primul rând, prin funcționarea sa, o alocare optimă a resurselor. Atunci când instituiile şi piețele financiare sunt eficiente, capitalurile sunt alocate către cele mai promițătoare proiecte de investiții, care se aşteaptă să ofere cele mai mari randamente (ajustate la riscurile implicite). O semenea încredere în sistemul financiar necesită nu numai reglementări, dar şi suficientă flexibilitate şi adaptare la cerințele şi oportunitățile pieței, toate dublate de o atentă şi pertinentă manevrare a pârghiilor financiare. Dacă toate aceste avantaje par clare şi reale, problema cuantificării lor este mult mai complicatăşi mai dificilă.

Începutul mileniului trei poate fi caracterizat, la nivel mondial, printr-o confruntare de idei cu aractere preponderent economice, multe dintre ele s-au dorit a se materializa, jalonând astfel direcţii de urmat pentru colectivităţile umane, în speranţa diminuării efectelor negative izvorâte în ea mai mare parte din conţinutul limitativ al resurselor. Un rol important în multitudinea ideilor călăuzitoare îl deţine reglarea economiei statului prin mecanisme finaciare, circumscrisă fenomenului economic, al cărei scop trebuie să-l reprezinte o mai bună funcţionare a mecanismului economic – financiar.

Lucrarea de faţă îşi propune să abordeze o temă deosebit de interesantă şi actuală a finanţelor, şi anume utilizarea instrumentelor financiare pentru stabilizare macroeconomică.

Prezentul studiu este structurat în trei capitole care îmbină aspectele cu caracter teoretic cu situaţii concrete ale ţărilor în tranziţie, dar în special cea a Republicii Moldova.

Primul și al doilea capitol introduce problematica vastă a pârgiilor și instrumentelor financiare utilizate petru reglarea economiei unui stat - obiectivele de atins condiţionate fiind de o multitudine de factori, instrumentele prin care poate acţiona ţinând seama de gradul de libertate, de independenţă şi modalităţile de transmisie ale politicii în economie.

Cel de-al treilea capitol tratează principalele elemente definitorii ale programelor de macrostabilizare: funcţiile-obiectiv, strategia de ales, ancorele nominale, credibilitatea, cu o analiză succintă a stabilizării macroeconomice din Republica Moldova de după 1991.

CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND INSTRUMENTELE FINANCIARE ȘI MODUL DE UTILIZARE ALE ACESTORA.

1.1. Accepţiuni teoretice

Mecanismul de funcţionare a economiei naţionale cuprinde o serie de componente de natură financiară, care împreună alcătuiesc mecanismul financiar cu o structură complexă ce include:

a) sistemul financiar;

b) pârghii financiare;

c) metode administrative de conducere;

d) cadrul instituţional;

e) cadrul juridic.

Finanțele, ca fenomen economic, cu anumite caracteristici particulare, ni se înfățişează ca un sistem şi funcționează ca un adevărat mecanism. Cum fenomenul financiar este o parte a fenomenului economic şi mecanismul financiar este o parte a mecanismului economic de ansamblu. Mecanismul financiar poate fi înțeles ca un ansamblu de structuri şi forme organizatorice, metode, principii şi pârghii, puncte de control şi regulatoare de echilibru, specifice domeniului fnanciar.

Așa dar mecanismul financiar este o componentă de structură funcţională a mecanismului economic.

Mecanismul economic reprezintă ansamblu de procese, tehnici şi instrumente de reglare a activităţii economico – sociale, iar mecanismul financiar concentrează procesele, tehnicile şi instrumentele de reglare a activităţii financiare care se concretizează prin operaţiuni şi fluxuri financiar – monetare ce se derulează în contextul activităţii economico – sociale de ansamblu.

Mecanismul financiar depinde de tipul societăţii care la rîndul ei poate fi:

1) Economia centralizată, socialistă.

2) Economia de piaţă care se bazează pe aşa numite procese de autoreglare, presupune un mecanism bazat pe adaptabilitatea la condiţiile de derulare a fluxurilor financiare monetare.

Unele dintre componentele sale au un grad mai ridicat de stabilitate, cum ar fi: sistemul financiar, structura organelor financiare, în timp ce altele au un caracter mai mobil, cum este cazul pârghiilor financiar-fiscale, bugetare şi, în general, a reglementărilor cu caracter financiar-juridic.

Sistemul financiar privit ca ansamblul de relaţii economice este alcătuit din:

a) relaţiile care se eflectă în bugetul de stat şi în bugetele locale;

b) relaţiile care se reflectă în bugetul asigurărilor sociale de stat, în bugetul asigurărilor de sănătate şi în bugetul altor acţiuni ce ţin de domeniul asigurărilor sociale;

c) relaţiile generate de constituirea şi repartizarea fondurilor speciale extrabugetare;

d) relaţiile de credit bancar;

e) relaţiile de asigurări şi reasigurări de bunuri, persoane şi răspundere civilă;

f) relaţiile generate de constituirea fondurilor la dispoziţia întreprinderilor.