Anatomie Comparată

1. Definiţii şi principii generale

Termenul de anatomie provine din limba greacă antică (anatome = disecţie), ele

desemnând studiul alcătuirii biologice a organismelor prin disecţie.

Anatomia comparată este o ştiinţă de sinteză care studiază organele şi sistemele de

organe prin comparaţie, urmărind în principal legile evoluţiei acestora pe plan morfologic. Termenul

de morfologie desemnează studiul formei în corelaţie cu funcţia ei (cum o structură şi funcţiile sale

devine o parte integrată în organism), precum şi cu potenţialul său evolutiv (cum o structură, prin

propria sa alcătuire devine un factor în evoluţia altor forme).

Astăzi, la nivel internaţional, diferite şcoli de morfologie sunt orientate pe problemele de

integrare structurală a părţilor şi semnificaţia acestora în funcţionarea organismului, cu limitările şi

posibilităţile lor pentru procesul evolutiv.

Analiza morfologică se concentrează pe nivelurile înalte de organizare biologică: organe,

sisteme de organe, organismul neseparat din contextul ecologic. În demersul ei, analiza

morfologică urmăreşte: definirea problemei abordate, stabilirea funcţiei şi al rolului biologic.

Formularea problemei, de la bun început, constă în descrierea anatomică şi relaţionarea

animalului la alte specii (deci din punct de vedere). Funcţia şi rolul biologic sunt două noţiuni

diferite.

Termenul de funcţie biologică este mai restrictiv, desemnând acţiunea sau proprietatea

unei părţi în organism. Funcţia este în general observată în laborator (studiu de laborator).

Rolul biologic indică cum partea respectivă (structura) este folosită de către în mediu, în

cursul vieţii istorice a unui organism. Analiza rolului se face în natură (studiu de teren). Aceeaşi

structură lucrează atât pentru organism (deci are o funcţie) cât şi corespunzător cerinţelor din

mediu. De exemplu, muşchii masticatori la un şoarece acţionează pentru închiderea fălcilor şi

pentru a mesteca hrana. La multe păsări penele au funcţia de a acoperi corpul, în mediu ele

îndeplinesc mai multe roluri biologice: termoreglarea, conturarea aerodinamică a corpului pentru

zbor, uneori etalarea pentru atragerea atenţiei partenerului în timpul reproducerii.

1.1. Termeni anatomici

Anatomia animală utilizează o serie de termeni specifici, dintre care cei mai frecvenţi sunt

prezentaţi mai jos.

Termeni de direcţie şi de localizare :

- ventral = spre faţa corpului sau a unei părţi din corp ;

- dorsal = spre spatele corpului sau a unei părţi din corp ;

- cranial, cefalic = spre extremitatea cefalică ;

- caudal = opus extremităţii cefalice ;

- medial = apropiat de linia mijlocie a corpului ;

- lateral = depărtat de linia medială a corpului ;

- superficial (extern, periferic) = pe sau aproape de suprafaţă ;

- profund (intern, central) = depărtat de suprafaţă ;

- proximal = apropiat de originea părţii ;

- distal = depărtat de originea părţii ;

- parietal = referitor la peretele părţii ;

- visceral = referitor la organele dintr-o cavitate.

Denumiri de planuri sau secţiuni prin corp :

- sagital = planul longitudinal care trece din faţă în spate, divizând verticala corpului în

două porţiuni laterale (dreapta şi stânga) ;

- mediosagital = planul sagital care trece chiar prin linia mijlocie a corpului (în acest caz

celelalte planuri sagitale sunt denumite parasagitale) ;

- transversal = planul care divide corpul sau organul în două porţiuni, anterioară şi

posterioară (în cazul omului, superior, inferior).

Denumiri de mişcări:

- flexie = închiderea unghiului dintre două axe;

- extensie = mărirea unghiului dintre două axe;

- abducere = depărtarea unui segment de la un ax sagital dat;

- adducere = apropierea unui segment de la un ax sagital dat;

- protracţie = ducerea spre înainte a unui segment;

- retracţie = ducerea spre înapoi a unui segment;

- pronaţie = rotirea medială a unui segment în raport cu axul său lung;

- supinaţie = rotirea laterală a unui segment în raport cu axul său lung.

Dorsal

Ventral

Posterior

(caudal)

Anterior

(cranial)

Anterior

(cranial)

Posterior

(caudal)

Dorsal Ventral

Plan sagital

Plan

orizontal

Plan

transversal

Figura 1.1. Localizări, direcţii şi planuri/secţiuni.

1.2. Similarităţi

În diferite organisme, părţi corespunzătoare pot fi considerate similare pe baza a trei criterii:

originea, funcţia, aparenţa. Astfel, părţile (structurile) care au origine comună sunt considerate

omoloage, cele care au o funcţie similară sunt analoage, iar cele care seamănă doar între ele sunt

homoplastice.

Omologia recunoaşte similaritatea bazată pe originea comună. Exemple de serii omoloage

pot fi: arcurile viscerale la vertebrate, scheletul membrului propriu zis la tetrapode (fig. 1.2).

Figura 1.2. Serie omoloagă - scheletul membrului propriu zis la diferite tetrapode.

Analogia recunoaşte similaritatea bazată pe o funcţie comună. Structurile analoage

îndeplinesc funcţii similare, însă pot avea sau nu origine comună. De exemplu aripa de insectă şi

cea de pasăre (fig. 1.3).