Etologie

Curs
5/10 (2 voturi)
Domeniu: Biologie
Conține 7 fișiere: doc
Pagini : 41 în total
Cuvinte : 27023
Mărime: 155.98KB (arhivat)
Publicat de: Bucur Gicu Crișan
Puncte necesare: 0
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Spataru

Extras din curs

Strămoşii oilor domestice trăiesc şi astăzi. Astfel, muflonul şi argalul (formele sălbatice) sunt organizate în grupe de maximum 10 capete conduse de berbecul cel mai puternic. Berbecii luptă între ei, îndeosebi în perioada căldurilor. Organele de simţ, în special auzul şi mirosul sunt bine dezvoltate.

RELAŢIA OAIE-MAMĂ-MIEL ŞI COMPORTAMENTUL SUPTULUI

Această relaţie începe chiar înaintea fătării, observându-se un interes crescut al oilor gestante faţă de alţi miei pe care îi controlează olfactiv şi încearcă să-i adopte.

Pentru actul de fătare oaia caută un loc mai ferit, de obicei într-un colţ al grajdului. Fătarea durează în medie 1 1/2 oră. Imediat după fătare oaia se scoală şi începe să lingă mielul. Prin aceasta, oaia învaţă să-1 recunoască după miros. Placenta rămâne de obicei neatinsă de oaie. Mirosul specific individual al mielului este perceput de oaie numai până la o distanţă de 0,25 m, peste această distanţă informaţia olfactorie nu mai este sesizată.

După câteva zile oaia reuşeşte să-şi recunoască propriul miel pe cale optică şi acustică.

După unii autori, în primele 45 de minute după fătare, după alţii până la 3 zile, se pot substitui mieii.

Ungerea mielului orfan cu lichid placentar sau lapte uşurează adoptarea lui de către oaie. Mielul recunoaşte mama lui la 7 zile după fătare. Dacă este separat de mama lui, începe să „strige". Mama de asemenea „behăie" continuu până ce îşi găseşte mielul.

Tulburări ale comportamentului de îngrijire (parental), respectiv în relaţia oaie-miel, se întâlnesc îndeosebi la oile primipare unde instinctul matern nu este maturizat. Aceste oi nu ajută mielul în căutarea ugerului, nu stau la supt sau îşi părăsesc mielul. Un procent ridicat de oi cu fătări distocice şi laborioase nu îşi acceptă mieii ulterior.

Suptul. După fătare mielul se ridică, stabileşte contact naso-nazal cu mama lui, după care caută ugerul, manevră la care este ajutat şi de oaie.

Poziţia mielului la supt este ca şi la viţei, invers paralelă, adică cu regiunea ano-genitală spre capul oii, făcându-se astfel de către aceasta şi controlul olfactoriu.

În timpul suptului mielul mişcă rapid coada, uşurând şi prin aceasta controlul olfactoriu executat de oaie. Durata şi frecvenţa suptului scad pe măsură ce vârsta mielului creşte.

Durata unei perioade sau act de supt este în prim zile de viaţă aproximativ de 40 secunde, iar la 8 săptămâni, în medie de 18 secunde

COMPORTAMENTUL NUTRIŢIONAL

Pe păşune oile ingeră îndeosebi ierburi. Prehensiunea se realizează cu buzele, care la ovine sunt foarte mobile. Plantele sunt apoi presate de către incisivi de placa dentară şi rupte cu o mişcare bruscă a capului. Oile reuşesc să păşuneze iarba şi mai scurt decât vacile, până la 1,6 cm de la nivelul pământului. Oile păşunează de dimineaţă, odată cu răsări soarelui până seara, păşunarea cea mai intensă realizându-se după masă şi seara. În funcţie de starea vegetaţie, oile păşunează zilnic 9—12 ore, durată care este împărţită în aproximativ 6 perioade de păşunat. Prin administrări suplimentare de concentrate se scurtează durata de păşunat.

În regim de stabulaţie la iesle, oile consumă zilnic hrana în aproximativ 5 ore. Cantitatea de furaje ingerate este în funcţie de vârstă, greutate, stare de gestaţie, producţie de lapte, starea de vegetaţie, calitatea ierbii etc. În medie o oaie consumă pe păşune o cantitate echivalentă de 2,5% din greutatea sa corporală. Oile evită de asemenea iarba murdărită de fecale sau urină. Ca şi bovinele, ovinele selectează plantele, având anumite preferinţe. Ordinea de preferinţă a plantelor păşune este următoarea: Trifolium repens, Trifoium pratense, Dactilys glomerata, Lolium perene, Festuca pratensis. Plantele de baltă ca pipirigul şi rogozul sunt evitate de oile de rasă Ţurcană şi Tigaie, în schimb acceptate de oile din rasa Corriedale. Sunt de asemenea preferate de oi păşunile cu iarbă mai scurtă şi de bună calitate, celor cu iarba înaltă.

Ca să ajungă la locurile de adăpare, oile folosesc în mod stereotip acelaşi drum, chiar dacă reprezintă un ocol. Cantitatea de apă ingerată este variabilă în funcţie de rasă, condiţii meteorologice, dezvoltare şi vârstă, fiind în medie la oaia adultă între 3—6 litri pe zi.

Acţiunea de rumegare începe în medie la 1 oră după încetarea furajării. Durata de rumegare este de 8—10 ore pe zi, împărţită în 8—20 perioade. Pentru fiecare bol alimentar sunt necesare în medie 50—80 mişcări de masticaţie. La miei rumegarea se efectuează aproximativ din ziua a 17-a de viaţă.

COMPORTAMENTUL SOCIAL

În. creşterea extensivă pe suprafeţe întinse, oile se strâng în grupe de 10—30 animale, care ocupă de regulă un anumit teritoriu (de câteva sute metri în diametru). Noaptea oile se adună într-un spaţiu mai restrâns pentru odihnă.

Prin comportamentul allelomimetic al oilor (prin care o oaie o imită pe alta, executând acelaşi comportament), se realizează o coeziune deosebită între membrii cârdului. Pentru repaus oile preferă locurile aşezate mai sus, dacă terenul permite acest lucru.

COMPORTAMENTUL AGONISTIC

Ierarhia socială în grupele de oi (10—20 membri) se prezintă de obicei liniară, se stabilizează repede şi grupul rămâne un timp mai îndelungat integrat.

Berbecii cu rang social înalt au prioritate în montarea oilor în călduri. Lupte se observă de regulă numai la berbeci, îndeosebi în sezonul de montă, sau între berbecii care nu se cunosc. Lupta decurge într-un ritual înnăscut în cea mai mare parte a elementelor sale. Berbecii îşi iau avânt, îndepărtându-se astfel până la 20 de metri unul de altul, după care fug unul spre altul. Lovirea cap la cap (în coarne) se realizează printr-un salt final. Ciocnirea se realizează cu o forţă deosebită şi numai graţie existenţei sinusurilor frontale bine dezvoltate se amortizează şocul, astfel că sistemul nervos central nu este lezionat. În cadrul luptei, berbecii se ciocnesc de câteva ori până ce unul renunţă şi fuge. De regulă câştigă berbecul mai vârstnic şi mai greu. În structura socială a turmei, berbecul domină ierarhic orice oaie. În fruntea turmei de oi în mişcare se găsesc de obicei animalele cu rang superior. Relaţia de lider-condus este foarte pronunţată la oi, oile urmând de altfel orice oaie ce pleacă într-o direcţie oarecare. În coada turmei se găsesc de obicei animalele cu rang inferior.

Ierarhia socială poate avea uneori şi consecinţe nedorite. Dacă, de exemplu, un berbec cu rang superior are o valoare genetică mai redusă sau o fertilitate mai mică, acesta, datorită poziţiei sale, montează un număr mai mare de oi, ceea ce are efect negativ asupra numărul şi calităţii mieilor obţinuţi.

Preview document

Etologie - Pagina 1
Etologie - Pagina 2
Etologie - Pagina 3
Etologie - Pagina 4
Etologie - Pagina 5
Etologie - Pagina 6
Etologie - Pagina 7
Etologie - Pagina 8
Etologie - Pagina 9
Etologie - Pagina 10
Etologie - Pagina 11
Etologie - Pagina 12
Etologie - Pagina 13
Etologie - Pagina 14
Etologie - Pagina 15
Etologie - Pagina 16
Etologie - Pagina 17
Etologie - Pagina 18
Etologie - Pagina 19
Etologie - Pagina 20
Etologie - Pagina 21
Etologie - Pagina 22
Etologie - Pagina 23
Etologie - Pagina 24
Etologie - Pagina 25
Etologie - Pagina 26
Etologie - Pagina 27
Etologie - Pagina 28
Etologie - Pagina 29
Etologie - Pagina 30
Etologie - Pagina 31
Etologie - Pagina 32
Etologie - Pagina 33
Etologie - Pagina 34
Etologie - Pagina 35
Etologie - Pagina 36
Etologie - Pagina 37
Etologie - Pagina 38
Etologie - Pagina 39
Etologie - Pagina 40
Etologie - Pagina 41

Conținut arhivă zip

  • Etologie
    • eto bov.doc
    • eto cai.doc
    • eto capr.doc
    • eto curs ter+com.doc
    • eto gal.doc
    • eto ov.doc
    • eto porc.doc

Alții au mai descărcat și

Principii de genetică

Tehnologia ADN recombinant (clonare genica) asigura transferul de material genetic de la o specie la alta, mai mult sau mai putin indepartata...

Recoltarea probelor de alimente, prelucarea și determinarea numărului total de germeni aerobi mezofili(NTHMA) - medii de cultură

Prin noţiunea de probă se înţelege orice produs sau material destinat examenului microbiologic. Indiferent de natura probelor sau de tipul...

Nevertebrate

INTRODUCERE Zoologia este una dintre ramurile principale ale ştiinţelor biologice, care se ocupă de studiul animalelor (de la gr. zoon = animal şi...

Botanica

Celula vegetala Celula este unitatea de baza structurala si functionala a materiei vii. Proprietatile de baza ale materiei vii sunt: 1....

Hidrobiologie

INTRODUCERE Apa a fost elementul esential care a determinat si conditionat aparitia, diversificarea si dezvoltarea vietii pe Pamînt, fiind mediul...

Ecologie

Mediul de viaţă Mediul de viaţă mai poate fi considerat drept totalitatea sistemelor vii şi nevii pe care organismul le influenţează şi de care...

Hidrobiologie

Apa este leagănul vieţii. Apariţia vieţii a fost legată de apă. În apă viaţa este reprezentată de microorganisme, plante şi animale, care poartă...

Hidrobiologie 2

Fierul Fierul are un rol important în viaţa unor hidrobionţi. Fierul bivalent poate persista în apele sărace în oxigen dizolvat şi provine din...

Te-ar putea interesa și

Proiectarea unei unități ciprinicole sistematice cu ciclul de exploatare de 3 ani

I. Studiu de fundamentare Creşterea peştelui a apărut ca o necesitate firească pentru societatea umană aflată în expansiune numerică şi...

Îngrijirea gravidelor cu patologie în sarcină

I. ARGUMENT Majoritatea afecțiunilor medicale din această grupă, nu este grevată de o morbiditate crescută, dar multe comportă potențial morbid....

Iepurele de câmp

INTRODUCERE Zburlindu-şi spinii galbeni sub ierbi şi uscăciuni, Un rnacies din vară, uitat printre răzoare, Adăposteşte-n taină, pierdut în...

Dihorul

Dihorul PUTORIUS PUTORIUS (L.) Popular se numeste ghihor, dihor comun, dihor putorus. Capitolul 1. Importantă Este un mamifer care...

Teorii ale Agresivității

1.INTRODUCERE Fără îndoială, problemele pe care le suscită manifestările agresive – îndeosebi cele cu caracter antisocial – sunt de mare...

Elanul

ELANUL ( Alces alces) Clasificare stinţifică: Regn: Animalia Încrengătură: Chordata Subîncrengătură: Vertebrata Clasă: Mammalia Ordin:...

Cocorul

Capitolul 1. Introducere 1.1 Începutul şi evoluţia vânătorii Pentru a putea practica vânătoarea, omul are nevoie de anumite unelte şi trebuie să...

Etologie

Laborator nr. 1 BUNĂSTAREA ANIMALELOR- UN NOU CONCEPT DE APRECIERE A STATUSULUI ECO-ETO-FIZIOLOGIC AL ACESTORA 1. Evaluarea bunăstării animalelor...

Ai nevoie de altceva?