Sistemul digestiv

ARHITECTONICA FICATULUI

Ficatul este un organ cu poziție importantă și rol metabolic multiplu atât în condiții normale, cât și în situații patologice. Acest organ este cert „laboratorul central al organismuluiˮ (Ludwig), locul de intersecție și integrare a metabolismului în organism, un factor important al menținerii homeostazei.

Locul aparte al ficatulul este determinat de multitudinea de funcții îndeplinite de el, care la rândul lor sunt o rezultantă a particularităților morfofuncționale ale organului.

Organul este caracterizat prin simplitate arhitectonică. Planul său de organizare structurală este unitar și se reduce la repetarea unor unități morfo-funcționale identice. Există mai multe concepții privind unitatea morfo-funcțională a ficatului.

Conform concepției clasice drept unitate morfo-funcțională hepatică este primit lobulul hepatic.

El prezintă în secțiune plană un ansamblu hexagonal, alcătuit din cordoane radiare de celule hepatice (hepatocite). În colțurile exterioare ale hexagonului sunt amplasate triadele:

a) canalicul biliar;

b) arteriola - ramificație intrahepatică a a.hepatica;

c) venula - ramificație intrahepatică a v.porta.

Între cordoanele de celule se află capilarele sangvine de tip sinusoidal, ce dau naștere venulei centrale terminale, și capilarele biliare. Ultimele sunt formate de membranele hepatocitelor, neavând pereți proprii.

(http://fblt.cz/en/skripta/ix-travici-soustava/5-jatra-a-biotransformace-xenobiotik/)

Acinul hepatic (dupa Rappaport) prezintă o mică masă parenchimală, neregulată în dimensiune și formă, asamblată în jurul unei axe alcătuite din arteriola hepatică, venula hepatică, canaliculul biliar, vase limfatice și nervi. Un acin este așezat între două sau mai multe venule terminale centrale. Mai mulți acini simpli allcătuiesc un acin complex. În concepția Malpighi-Rappaport, acinul constituie o unitate microcirculatorie, alimentată dintr-un câmp vascular.

O teorie de ultimă oră înaintează noțiunea de hepaton (după analogie cu nefronul). Hepatonul este alcătuit dintr-o lamelă de celule hepatice și un sistem de sinusoide (sanguine și biliare) orientate după gradientul de presiune, fie către venula centrolobulară, fie către canaliculul biliar.

Indiferent de concepția asupra naturii unității morfo-funcționale hepatice, la baza alcătuirii sale stă hepatocitul, cu trăsăturile structurale și metabolice caracteristice. Celulele parenchimatoase reprezintă 80% din totalul hepatic, 16% revin celulelor sistemului reticulo-histiocitar (Kuppfer) și 4% altor tipuri de celule (endoteliale, lipocite etc.).