Cuprins
- Argument, 2
- CAPITOLUL 1 5
- COMUNICAREA – SURSE TEORETICE ŞI DELIMITĂRI CONCEPTUALE 5
- 1.1. Definiţia comunicării 6
- 1.2. Factorii generali ai comunicării 7
- 1.2.1. Calitatea comunicării 8
- 1.2.2. Rolul mesajului în comunicare 9
- 1.2.2.1. Limbajul mesajului 10
- 1.2.2.2. Receptarea şi acceptarea mesajului 10
- 1.2.2.3. Reacţii la mesaj 11
- 1.2.3. Modele de comunicare 12
- 1.2.4. Cerinţe ale comunicării 16
- 1.2.4.1. Climatul comunicaţional 17
- 1.3. Tipologia comunicării 18
- 1.3.1. Comunicarea verticală şi orizontală – perspectivă organizaţională 19
- 1.3.1.1. Tipologia comunicării în relaţiile cu publicul 20
- 1.4. Forme de comunicare 22
- 1.4.1. Comunicarea verbală 22
- 1.4.2. Comunicarea scrisă 23
- 1.4.3. Comunicarea nonverbală 24
- 1.5. Bariere în comunicare şi aspecte privind eficienţa comunicării 28
- CAPITOLUL 2 COMUNICAREA ÎN SOCIETATEA CONCURENŢIALĂ 31
- 2.1. Societatea ca ansamblu de semnificaţii comune 31
- 2.1.1. Structura socială a comunicării 31
- 2.1.2. Canale şi reţele de--------+ comunicare 32
- 2.1.3. Comunicarea şi schimbarea socială 32
- 2.2. Interacţiunea socială şi interacţiunea comunicativă 33
- 2.2.1. Comunicarea în grupurile non-formale 34
- 2.2.2. Coeziunea de grup 34
- 2.2.3. Diferenţierile de status 35
- 2.3. Comunicarea în cadru formal 35
- 2.4. Comunicarea/ şi influenţarea/ etică 36
- 2.5. Tehnici de eficientizare a comunicării în afaceri (studiu de caz) 36
- 2.5.1. Varianta aplicată persoanelor preponderent logice: 37
- 2.5.2. Varianta aplicată persoanelor imaginative 39
- 2.6. Comunicarea eficientă (concluzii) 41
- Chestionar pentru comunicarea eficientă în afaceri (variantă) 43
- MIC DICŢIONAR 45
- Bibliografie 48
Extras din curs
Argument,
Concluzii
Studiul nostru se bazează pe datele obţinute în urma prelucrării rezultatatelor unor chestionare, ce au fost aplicate elevilor de liceu,studenţilor şi masteranzilor. Premisa de la care am pornit este aceea că, procesul de comunicare este unul foarte complex, în care modul de procesare a informaţiei este esenţial în evaluarea impactului comunicării.
Deşi vorbim adesea de societate ca şi când aceasta ar fi o structură statică, definită de tradiţie, ea este o reţea extrem de complexă de îmţelegeri parţiale sau complete între membrii unităţilor organizaţionale.Numai în aparenţă societatea este o sumă statică de instituţii sociale; în realitate, ea este reanimată sau reafirmată creator în fiecare zi de actele particulare de natură comunicativă care au loc între indivizii care o alcătuiesc. Orice structură culturală, orice act individual care ţine de comportamentul social implică, într-un sens explicit sau implicit, comunicarea.
În societatea contemporană, comunicarea a devenit o temă centrală de dezbatere. Comunicarea este aceea care permite ca un “întreg” să funcţioneze. “Întregul” poate fi un individ, o echipă, o comunitate, un conglomerat de noţiuni, sau chiar populaţia globală. Comunicarea, prezenţa şi conştientizarea acesteia ne poate sprijini în abordarea, interpretarea corectă a evenimentelor.
Societatea contemporană demonstrează tot mai mult că este una complexă, amplă, că se bazează pe o complexitate de conexiuni, interacţiuni şi interdependenţe care pentru a le cunoaşte, impun o abordare holistică (totală). Datorită acestei complexităţi implicit şi comunicare se cere a fi una totală, care permite şi conştientizarea unor segmente din ce în ce mai ample care permit drumul succesului în orice activitate sau domeniu care va obţine valenţe noi. În ultima perioadă, abordarea interdisciplinară a vnute enit tot mai mult în sprijinul decodării posibile a informaţiei lumii vii, capabile să lărgească tot mai mult orizontul cunoaşterii umane.
Teoria complexităţii şi studiile bazate pe acestea au permis conştientizarea unor nivele complexe de înţelegere şi aplicare ale elementelor comunicării. Azi, la început de mileniu al comunicării holistice, se pot folosi cu încredere tehnicile creative, intuitive, logice, imaginative în procesul de realizare a comunicării.
Comunicarea rămâne verigă esenţială în funcţionarea normală a oricărui sistem. În opinia noastră, comunicarea reprezintă ansamblul proceselor prin care se efectuează schimburi de informaţii şi de semnificaţii între persoane aflate într-o situaţie socială dată. Prin comunicare se realizează schimb de informaţii şi semnificaţii, astfel procesele de comunicare devin esenţialmente sociale, întemeiate pe fenomene de interacţiune şi determinare.
Orice comunicare este o interacţiune, fiind o interacţiune se prezintă ca un fenomen dinamic care implică o transformare, cu alte cuvinte este un proces de influenţă reciprocă între mai mulţi actori sociali.
Ceea ce este relevant pentru comunicare este că, niciodată nu se poate spune că s-a făcut totul pentru ca omul să poată înţelege mesajul.Comunicarea este un proces compex, iar dacă ea se realizaeză prin mijloace tehnice avansate ( satelit sau Internet) chiar dacă mesajul din punct de vedere tehnic poate fi corectat, în ce priveşte conţinutul, este nevoie de fidelitate în mesaj, claritate şi o bună cunoaştere a acestuia.
În procesul de învăţare, comunicarea poate fi considerată cauză sau condiţie esenţială a schimbării individului şi implicit a schimbării sociale.Astfel, de la apariţia tiparului ca principal mijloc de comunicare şi transmitere a mesajelor până la mijloacele moderne aduse de calculator, internet, ziare electronice, toate impun o evoluţie socială mai mult sau mai puţin continuă. Din acestă perspectivă studiul nostru consideră că, o anumită informaţie,capătă un referenţial pentru cel care o transmite, devine un mesaj ce reprezintă un factor comunicaţional important. Un rol important în procesul de comunicare îl deţin căile, mijloacele prin care acesta se realizează.
Importanţa tehnicilor de informare şi comunicare, importanţa tehnicilor de comunicare în procesul de învăţare este evidentă sub aspect formator pentru elevi şi studenţi. În acestă ordine de idei, dincolo de accentul informaţional care este un monopol al şcolii şi nu numai al acesteia, există aspectul formativ şi comunicaţional care se diversifică continu datorită dezvoltării tehnologiei.
În prezent elevii şi studenţii, profesioniştii din diverse domenii au nevoie să se dezvolte în direcţia promovării elementelor care vizează comunicarea, abilităţile de integrare în microgrupuri şi competemţele cerute de angajatori.
Chestionarul propus de noi a fost aplicat la câte un eşantion de 35 de elevi din clasele a-xII-a de liceu , cursanţilor de la două programe masterale din cadrul Universităţii „ Dimitrie Cantemir” din Tg-Mureş, şi studenţilor din anul II de la Facultatea de Stiinţe Economice din cadrul universităţii
.Repondenţii au primit următorul set de întebări:
1.Sunt utilizate la clasă noile tehnici de informare şi comunicare?
2.Consideraţi utilă folosirea noilor tehnici de comunicare în procesul de învăţare?
3.Care sunt sugestiile, propunerile dumneavoastră privind noile tehnici de comunicare?
Primele două întrebări au doar o variantă de răspuns, da sau nu pentru că sunt întrebări închise, iar cea de a treia întrebare este deschisă, oferind posibilitatea unor răspunsuri mai ample. Prelucrarea chestionarelor nu am realizat-o procentual, pentru că am dorit să evidenţiem specificul răspunsurilor în funcţie de cele care au fost dominante.
În cazul elevilor de liceu cele mai multe răspunsuri au fost:
Nu sunt utilizate noile tehnici de comunicare
Se doreşte utilizarea acestora
Iar pentru a treia variantă de răspuns, nu au o părere personală, clar exprimată
În cazul eşantionului de studenţi răspunsurile dominante au fost:
Se utilizează des aceste tehnici
A treia variantă de răspuns demonsrează în cea mai mare măsură importanţa Internetului în comunicare, importanţa prezentării informaţiilor pe suport electronic, sub formă audio-vizuală, şi puţin sau foarte puţin în forma clasică de expunere teoretică a informaţiilor.
În cazul masteranzilor :
Sunt utilizate des noile tehnici de comunicare şi informare
Pentru a treia variantă de răspuns, apare o abordare nouă-aceea a necesităţii dialogului.
Datele prezentate de noi atestă că, pe măsură ce creşte cantitatea şi calitatea informaţiei, în procesul de învăţare, nevoile sunt altele.Dacă pentru elevul de liceu este importantă informaţia obţinută prin intermediul Internetului ( ca informaţie prelucrată şi oferită direct) pentru masterandul care deja a absolvbit o facultate şi urmenză studii masterale aprofundate de specialitate, deosebit de important este dialogul, schimbul de opinii, de informaţii, dezbaterile , opiniile personale şi argumentate care implică dialogul.
Concluzia studiului nostru poate fi :când vorbim de comunicare, fie doar şi numai tangenţial, observăm un fenomen evident : termenul de comunicare se prezintă sub forma unor aglomerări conceptuale cu multiple ramificaţii.Comunicarea poate să capete accentele unor definiţii lingvistice, psihologice şi psihosociale, filosofice, matematice, pedagogice ect.În faţa unei asemenea varietăţi care ar putea face obiectul unei investigaţii teoretice de substanţă, cercetătorul încearcă, desigur, o dublă tentaţie : prima ar fi aceea de a atrange într-un material exhaustiv aceste multiple nuanţări în idea dezvoltării unor metodologii de graniţă necesare unui cadru didactic modern ; iar cea de a doua ar privi necesitatea gândirii elementelor comune tuturor acestor dezvoltări terminologice, în încercarea de a construi o definiţie unică, pe principii instrumentale
În cadrul acestei lucrări am preferat aria de cercetare ce vizează pedagogia, psihopedagogia, metodele comunicaţionale toate utilizate în construirea echipei educaţionale.Ca o ultimă determinantă a conceptualizării fenomenului comunicaţional, putem concluziona: fiecare aspect al comunicării este util în măsura analizei sale din perspectiva domeniului care a produs respectivul aspect .Comunicarea devine-atât pentru omul de la catedră,atât pentru profesionistul din domeniu cât şi pentru experienţa de zi cu zi a fiecăruia din noi-mai mult decât un instrument pentru dezvoltarea eficienţei personale şi sociale, ea devine o nouă filosofie a existenţei omului modern.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Despre Comunicare.doc