Asigurări și reasigurări

CONCEPTE TEORETICE ALE ACTIVITĂȚII DE ASIGURARE

Unități de învățare:

- Conceptul de asigurare

- Funcțiile asigurării

- Elementele tehnice ale asigurărilor

- Clasificarea asigurărilor

- Contractul de asigurare

Obiectivele temei:

- Înțelegerea conceptului și principiilor activității de asigurare

- Cunoașterea funcțiilor principale ale asigurării

- Însușirea noțiunilor de bază din domeniul asigurărilor și elementelor contractului de asigurare

Timpul alocat temei: 4 ore

Bibliografie recomandată:

- Bistriceanu Gheorghe - Sistemul asigurărilor din România, Editura Economică, București, 2002

- Ciurel, Violeta - Asigurări și reasigurări. Abordări teoretice și practici internaționale, Editura All Beck, București, 2000

- Monea Mirela - Asigurări și reasigurări, Editura Focus, Petroșani, 2004

- Șeulean Victoria, Barna Flavia, Chiș Codruța - Asigurări comerciale, Editura Mirton, Timișoara, 2007

1.1. Conceptul de asigurare

Asigurarea este o activitate economico-socială care constă în protecția persoanelor fizice și juridice în calitate de asigurați împotriva diverselor riscuri și este realizată de societăți specializate, în calitate de asigurători.

Asigurarea

Observație: riscul reprezintă un pericol potențial, incert, a cărui producere determină pagube asupra bunurilor, activității economice și afectează viața ori sănătatea oamenilor.

exprimă în principal o protecție financiară pentru pierderile suferite de persoanele fizice sau juridice datorită unor diverse riscuri.

transferă riscurile și totodată daunele unei persoane către o societate de asigurări oferind securitate financiară

compensează financiar efectele unui eveniment nefavorabil

5

Acordul de voință este primul principiu de bază care permite realizarea unui contract între asigurat și asigurător, prin care asiguratul beneficiază de protecție pentru riscurile pe care și le-a asumat asigurătorul. Asigurătorul prin contractul de asigurare se obligă să plătească contravaloarea daunelor în cazul producerii unuia dintre riscurile asumate.

Un alt principiu care stă la baza asigurării este principiul mutualității prin care fiecare asigurat contribuie cu o sumă de bani, numită primă de asigurare, la crearea fondului de asigurare, din care asigurătorul acoperă daunele suferite de asigurați.

Problemele asigurării sunt abordate, după caz, sub aspect juridic, economic și financiar.

Asigurarea sub

aspect juridic

- Abordarea juridică este frecventă și justificată, întrucât asigurarea, pentru a fi operantă, trebuie să capete formă juridică, iar această formă este cea dintâi sesizabilă. O asemenea formă i-o conferă „contractul”, care constituie “legea părților” precum și legea propriu-zisă, care emană de la puterea legislativă. Contractul de asigurare și legea cu privire la activitatea de asigurare, în calitate de izvoare de drepturi și obligații în materie de asigurări, se completează reciproc.

- în conformitate cu reglementarea adoptată în 1930, „prin contractul de asigurare, întreprinderea de asigurare se obligă, ca în schimbul unei prime să ia asupra sa un risc”

- Potrivit reglementării adoptate în 1971 (Decretul Consiliului de Stat nr. 471/1971 cu privire la asigurările de stat), prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă Administrației Asigurărilor de Stat, iar aceasta ia asupra sa riscul producerii unui anumit eveniment, obligându-se ca, la producerea evenimentului să plătească asiguratului sau unei terțe persoane, denumită beneficiar o indemnizație, respectiv despăgubire sau sumă asigurată, în limitele convenite.

- Potrivit legii din 1995, „prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca la producerea unui anume risc să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, în limita și la termenele convenite”.

Reținem

6

Observație: În prezent, contractele de asigurare pot fi încheiate de către toate societățile de asigurare, constituite în conformitate cu legislația română în materie. (Legea nr. 136/1995 - privind asigurările și reasigurările în România; Legea nr. 32/2000 - privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor).

Contractul de asigurare prezintă anumite trăsături caracteristice:

- un contract consensual, adică se încheie valabil prin simplu consimțământ al părților; contractul este valabil din momentul în care asigurătorul și asiguratul și-au exprimat acordul de voință cu privire la conținut, iar forma scrisă este cerută de legiuitor din dorința de a proteja interesele asiguraților și ale terților.

- un contract sinalagmatic, adică părțile contractante își asumă obligații reciproce și interdependente. Astfel, asiguratul se obligă să facă declarații de risc exacte, în atenția asigurătorului, atât la încheierea contractului, cât și la producerea evenimentului; totodată, asiguratul se obligă să achite primele de asigurare datorate. La rândul său asigurătorul se obligă să acopere riscul asiguratului, în cazul producerii acestuia, acordând indemnizația cuvenită.

- un contract aleatoriu adică la încheierea acestuia părțile nu cunosc existența sau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract, aceasta deoarece obligațiile asumate de asigurat și asigurător depind de un eveniment viitor și incert. Caracterul aleator este esențial la contractul de asigurare; dacă evenimentul pentru care se solicită încheierea contractului ar fi cert, iar momentul producerii lui ar fi cunoscut de părți, asigurarea nu ar mai avea sens, riscul respectiv urmând să fie acoperit cu certitudine de către asigurător.