Contabilitatea grupurilor multinaționale

Capitolul 1

Aspecte privind grupurile de societati

1.1. Grupurile de societati: definiție și tipologie

Societăţile contemporane evoluează într-un mediu economic dinamic impus de accentuarea competitivităţii economice, tehnico-ştiinţifice şi educaţionale. Pentru a face faţă unui asemenea mediu a apărut, ca o realitate a zilelor noastre, grupul de societăţi.

Apariţia grupurilor de societăţi a fost generată, în principal, de următoarele cauze:

• Concentrarea economică;

• Dezvoltarea economică în ţările industrializate;

• Existenţa şi dezvoltarea pieţelor financiare;

• Condiţii de acces la piaţa internaţională.

Concentrarea economică este procesul de întărire a controlului, a informării, a puterii, precum şi de comasare a patrimoniului în mâinele unor persoane juridice.

Concentrarea economică se poate realiza:

 Pe verticală – prin gruparea societăţilor cu produse complementare sau a societăţilor cliente unele faţă de altele, pentru a avea un control total al ciclului de producţie şi de distribuţie, referitoare la o categorie de produse;

 Pe orizontală – prin gruparea societăţilor care realizează aceleaşi produse sau se află în acelaşi sector de activitate, fiind concurente. Prin acest tip de concentrare se reuşeşte consolidarea poziţiei pe piaţă, unirea reţelelor de distribuţie şi posibilitatea de a impune preţurile.

Când mai multe societăţi au între ele legături destul de strânse pentru a forma un grup şi a constitui o entitate economică, este util a dispune de o informare asupra grupului, în ansamblul său, şi pentru aceasta, de a întocmi, prezenta şi publica conturi consolidate.

Obiectivul consolidării este de a prezenta poziţia financiară, performanţele şi evoluţia poziţiei financiare, referitoare la entităţile cuprinse în grup ca şi cum ar fi vorba despre o singură întreprindere.

Informaţiile financiare şi contabile consolidate sunt complementare conturilor individuale. Ansamblul acestei informări permite să se analizeze structura financiară şi rentabilitatea grupului.

În ţara noastră, normele privind consolidarea conturilor au fost publicate în anul 2000, cu aplicabilitate începând cu exerciţiul financiar 2000 . Normele generale referitoare la consolidare au devenit operaţionale sub influenţa reglementărilor propuse prin OMFP 1752/2005 modificate prin OMFP 2374/2007.

O societate-mamă întocmeşte situaţii financiare anuale consolidate dacă, la data bilanţului consolidat, societăţile comerciale care urmează să fie consolidate depăşesc împreună, pe baza celor mai recente situaţii financiare anuale ale acestora, limitele a cel puţin două dintre următoarele criterii (prevăzute la Art. 8 alin. (1) din OMFP nr. 1752/2005):

• Total active: 17.520.000 euro;

• Cifra de afaceri netă: 35.040.000 euro;

• Număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 250.

Reglementările contabile privind consolidarea elaborate în România se aplică grupurilor a căror societate consolidantă este persoană juridică română.

Grupul reprezintă ansamblul de societăţi format din societatea care consolidează (numită şi societate consolidantă sau societate-mamă) – persoană juridică română – şi filialele acesteia – societăţi române şi străine.

În literatura de specialitate, grupul este prezentat ca fiind un ansamblu de societăţi juridic independente, dar legate între ele prin legături de natură financiară şi aflate sub conducerea uneia dintre ele.