Controlul intern - un instrument pentru managerii entităților

1.1. Care sunt cerinţele şi obiectivul implementării demersului de control intern ?

- Atingerea obiectivelor, stăpânirea şi pilotajul activităţii unei entităţi, sunt preocupări ce se regăsesc în administraţia publică din multe ţări.

- Cerinţele europene în privinţa transparenţei financiare şi a eficienţei circuitelor financiare publice implică un angajament permanent al managerilor publici în controlarea operaţiilor.

- În repetate rânduri, Uniunea Europeană a subliniat importanţa consolidării sistemelor de control intern şi de management financiar.

- Pe lângă aceste cerinţe, obiectivul major este punerea la dispoziţia managerilor a unui instrument eficace care să-i ajute în ţinerea sub control a activităţii şi care să faciliteze îndeplinirea obiectivelor.

Pe baza informatiilor furnizate, controlul serveşte managementului pentru:

Analiza calităţii deciziilor luate anterior şi a eficienţei acţiunilor întreprinse pentru realizarea lor;

Aprecierea abaterilor pe cauze şi responsabilităţi;

În funcţie de rezultatele acestor analize, stabilirea unor noi obiective şi strategii raportate la noile condiţii aflate în continuă mişcare.

În practică se întâlnesc destul de des situatii în care există asteptări nerealiste în ceea ce priveste controlul intern si anume:

Controlul intern poate asigura succesul unei organizatii si de asemenea o încredere absolută în situatiile financiare si a conformitătii cu sistemul de referintă avut în vedere.

Acest punct de vedere este eronat deoarece, pe de o parte controlul intern poate doar să contribuie la atingerea obiectivelor stabilite ale organizatiei, nu poate determina schimbarea unui manager slab pregătit profesional într-un manager de excelentă, iar pe de altă parte, controlul intern, asa cum subliniam si mai sus, indiferent de cât de bine este conceput si implementat, poate furniza doar o asigurare rezonabilă.

Sistemul de control este privit ca un înlocuitor al sistemului de management.

Aceasta este o greseală întâlnită destul de frecvent în practică, dar nu trebuie să uităm faptul că controlul intern este o parte componentă a proceselor de management în planificare, executare si monitorizare, fiind considerat ca un mijloc utilizat de management si nu ca si un înlocuitor al acestuia.

Controlul intern protejează total organizatia împotriva erorilor în luarea deciziilor, a confruntării a două sau mai multe persoane cu intentii de fraudă sau capacitatea managerului de a face uz de autoritate asupra sistemului, cu intentii de rea-credintă.

Posibilitatea întâmplării unor astfel de evenimente nu este complet eliminată prin intermediul controlului intern si aceasta datorită limitelor inerente de care se loveste în practică sistemul de control intern, indiferent de cât de bine fundamentat si implementat este acesta.

Dintre aceste limite inerente ale controlului intern mentionăm:

Raportul cost/beneficiu: pornindu-se de la considerentul că, costul unui control intern să nu depăsească avantajele care ar rezulta din exercitarea acestuia.

Directionarea controalelor interne cu precădere spre tranzactiile de rutină si mai putin spre cele neobisnuite.

Probabilitatea aparitiei erorilor umane datorate neglijentei, neatentiei, neîntelegerii sau interpretării gresite a normelor legale si a instructiunilor primite;

Probabilitatea sustragerii de la controalele interne ca urmare a întelegerilor secrete între un membru al conducerii si un angajat, cu persoanele din afara sau din interiorul organizatiei;

Probabilitatea exercitării unui abuz din partea unei persoane responsabile cu aplicarea controlului intern.

Probabilitatea ca unele proceduri, datorită schimbării unor anumite conditii să devină neadecvate.