Metoda standard cost

2.6. Metoda Standard-Cost

2.6.1. Condiţiile tehnice necesare aplicării metodei standard-cost

O primă condiţie de aplicare a metodei standard-cost ar fi existenţa unei codificări a nomenclaturii materialelor, semifabricatelor şi materiilor de bază utilizate, a operaţiilor tehnologice şi a produselor. Tehnologia de fabricaţie este aceeaşi pe durata mai multor exerciţii iar nomenclatura produselor este constantă.

Pe de altă parte este necesară existenţa unui sistem de norme de consum şi de timp care pot deveni standard după o analiză pertinentă a valorii acestora. Aceste condiţii există la toate întreprinderile din industria de medicamente unde procesul de producţie are la bază o reţetă de fabricaţie ce trebuie respectată în totalitate.

Costul standard este un cost prestabilit care acţionează atât ca etalon de măsură şi comparaţie a costului efectiv, cât şi ca instrument de orientare şi precizare a condiţiilor în care trebuie să se desfăşoare activitatea unei întreprinderi. În esenţă, standardele exprimă mărimi sau valori antecalculate, cât şi unele elemente previzionate corelate cu condiţiile în care se preconizează desfăşurarea activităţii viitoare a unui agent economic.

Costul standard teoretic sau standardul ideal se poate obţine în cele mai bune condiţii de organizare a producţiei şi a muncii. Aceste previziuni ale costurilor standard nu permit nici un fel de defecţiuni ale maşinilor sau alte întreruperi de lucru, şi au nevoie de un nivel de efort care poate fi atins doar de cei mai pricepuţi şi eficienţi angajaţi, care lucrează la un randament de 100%. Unii manageri sunt de părere că aceste standarde dau naştere la noi valori, la noi motivaţii. Aceşti manageri evidenţiază faptul că, deşi angajaţii ştiu că nu se vor încadra în standard, acestea aduc aminte în permanenţă de necesitatea creşterii constante a efortului şi a eficienţei. Însă cei mai mulţi manageri consideră că folosirea acestor standarde are tendinţa de a descuraja chiar şi pe cei mai sârguincioşi angajaţi.

Costul standard realist este dificil de determinat, dar nu imposibil de obţinut. Aceste standarde permit o perioadă normală de întrerupere a producţiei şi perioade de refacere a forţei de muncă şi sunt stabilite în aşa fel încât să fie atinse prin eforturi medii rezonabile, dar destul de eficiente. Variaţiile de la aceste standarde sunt foarte folositoare managementului şi gestiunii deoarece reprezintă abateri de la normal, prin repetarea unor ineficienţe. Toate aceste abateri solicită o mai mare atenţie din partea managerilor. În plus aceste standarde pot servi mai multor scopuri. Pe lângă faptul că semnalează abaterile anormale în ceea ce priveşte costurile, pot fi folosite de asemenea în antecalculul cash-flow-urilor şi în gestiunea stocurilor.

În opoziţie, standardele ideale nu pot fi folosite în antecalcul şi planificare; ele nu permit ineficienţe şi de aceea acestea apar în cifre nerealiste în ceea ce priveşte planificarea şi antecalculul. Costul standard normal este costul estimat corect şi uşor de obţinut. În determinarea costului standard normal este bine să se ia în considerare şi variaţia orelor de muncă şi mai ales a eficienţei lor.

De asemenea, existenţa unui sistem informatic în întreprindere şi a unui program de aplicaţii de gestiune poate amplifica reducerea timpului de muncă în elaborarea standardelor şi calculul costurilor standard pentru materiale, manoperă şi cheltuieli de regie. Astăzi nu mai prezintă o problemă deosebită gestiunea informatică costurilor. Odată cu lansarea în producţie a unui lot de produse se pot determina cantităţile de materiale de aprovizionat şi timpul necesar realizării acestei producţii pentru luarea deciziilor privind producţia pe perioada imediat următoare.

Există posibilitatea stabilirii pentru fiecare verigă organizatorică a centrelor de responsabilitate iar în cadrul acestora a standardelor de cheltuieli. Costul de producţie trebuie să fie defalcat pe sectoare care prin activitatea lor influenţează mărimea acestuia.

Tinând cont de precizările de mai sus, se poate afirma că aplicarea metodei standard-cost nu necesită nişte condiţii speciale care să nu poată fi atinse. Fiecare întreprindere trebuie să-şi însuşească tehniciile unui management modern şi să-şi asigure formarea unui sistem informaţional adecvat specificului activităţii desfăşurate. Economia de piaţă impune acest lucru şi transformă informaţia costurilor în principalul instrument de asigurare a competitivităţii şi a rentabilităţii întreprinderii.

2.6.2. Etapele implementării metodei standard-cost

Aplicarea metodei standard-cost în industria de medicamente presupune parcurgerea mai multor etape, şi anume:

-elaborarea calculaţiilor standard pe produs;

-calculul, urmărirea, analiza şi raportarea abaterilor costurilor efective de la cele standard;

-organizarea contabilităţii cheltuielilor de producţie în conceptul metodei standard-cost.

Sistemul contabil bazat pe costuri standard foloseşte costurile standard în loc de costurile efective şi evidenţiază performanţa sau abaterea care apare de la un nivel standard. Costul standard permite managerilor să folosească conducerea prin excepţii, o abordare care cercetează doar cele mai semnificative abateri de la nivelele de performanţă standard şi ajută managerii să se concentreze asupra domeniilor care necesită cel mai mult atenţia lor.

Sistemul de control bazat pe costuri standard are trei componente de bază: prima componentă se referă la un standard de performanţă ce trebuie avut în vedere; a doua componentă se referă la un sistem de măsurare a performanţei actuale; ultima componentă este un sistem de comparaţie a nivelului standard de performanţă cu performaţa efectiv realizată.

Diferenţa dintre costul standard şi costul efectiv se numeşte variaţie de cost sau abatere. O abatere nefavorabilă există atunci când costul efectiv depăşeşte costul standard, iar cea favorabilă în situaţia inversă. Abaterile de la costurile standard sunt identificate în funcţie de cauzele lor şi sunt înregistrate în conturi distincte cum sunt: abaterile de materiale, abaterile de la manoperă şi abaterile de cheltuieli de regie.

2.6.2.1. Elaborarea calculaţiilor standard pe produs

Stabilirea costului unei activităţi de producţie sau calculul costurilor de producţie pe produse, lucrări executate şi servicii prestate, presupune însumarea costurile materialelor directe introduse în procesul de producţi, a costului manoperei directe şi a unei cote părţi de cheltuieli indirecte. În încercarea de a controla costurile şi de a optimiza nivelul producţiei ce trebuie fabricată, managerii din industria de medicamente trebuie să ia numeroase decizii pentru buna desfăşurare a activităţii. Unele dintre aceste decizii se referă la input-urile privind factorii de producţie în ceea ce priveşte preţurile plătite şi cantităţile folosite din aceşti factori. Atunci când managerii achiziţionează materii prime, se aşteaptă să plătească cele mai mici preţuri posibile, în raport de calitatea dorită a producţiei. De asemenea se aşteaptă să se consume cantităţi minime de factori de producţie (intrări), dar tot în raport de calitatea pe care trebuie să o aibă producţia.

Costurile standard sunt costuri prestabilite, în determinarea cărora se cere o apreciere a modului de fabricare a producţie şi a costului producţiei. Estimarea costurilor se face analizând, atât costurile istorice cât şi datele furnizate de persoanele autorizate în acest sens de conducere.