Bazele administrației publice

Unitate de învățare Nr. 1

Definirea rolului si locului Administrației publice in sistemul de

drept românesc

Cuprins

Pagina

Obiectivele Unității de învățare Nr. 1 .

Lucrare de verificare Unitate de învățare Nr. 1 ...

Răspunsuri și comentarii la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învățare Nr. 1 .

Administrația publică: Concepte

Bazele administrației publice

OBIECTIVELE Unității de învățare Nr. 1

Principalele obiective ale Unității de învățare Nr. 1 sunt:

- să cunoască și să identifice conceptele specifice administrației

publice

1.1 Administrația publică: Concepte

SantaMaria De Prades, reprezentant al unei țări cu tradiție în

știința administrației (Spania), a fondat teoria conform căreia știința

administrației răspunde la întrebările: ce trebuie să facă administrația, ce

face și cum ar trebui să facă rațional, spre deosebire de dreptul

administrativ, care răspunde la întrebarea cum e organizată administrația

publică sau mai precis care este baza legală a organizării administrației

publice.

Această teorie a fost ulterior dezvoltată, în perioada interbelică,

de către germanul Freiherr von Scheurl, care înțelege știința

administrației pe trei ordine de materii: Was ? - ce face administrația ?;

Wie ? - în ce fel se exercită această administrație? și Wer ? - ce criterii

îi călăuzesc pe cei care formează personalul administrației ?.

Pentru a ști ce trebuie să facă și ce care sunt sarcinile

administrației va trebui să descoperim ce este administrația.

Morstein Max arată că administrația este efectuarea unor

operațiuni pentru atingerea unui scop dinainte stabilit pentru ca un alt

autor să o vadă ca fiind o lipsă a haosului .

În conținutul administrației, M.T. Oroveanu, identifica

imperativele: a prevedea, a organiza, a conduce, a coordona, a controla .

Deși la prima vedere nu există diferențe între administrație și

administrație publică, este unanim acceptat în doctrină faptul că cele

două noțiuni sunt totuși distincte, ele deosebindu-se atât prin prisma

organizatorului de activități cât și a scopului propus.

Noțiunea de administrație este mai largă decât cea de

administrație publică, incluzând orice organizație cu scop delimitat, în

timp ce, noțiunea de administrație publică vizează doar sfera de

„instituții care desfășoară activități determinate de guvernământ pentru

satisfacerea unor nevoi sociale” .

Literatura de specialitate a făcut o distincție necesară între

administrația particulară și administrația publică: dacă activitatea

prestată are drept scop realizarea unor interese particulare, vorbim de o

administrație particulară, iar dacă are ca scop un interes general, de nivel

național sau local, suntem în prezența unei administrații publice . Ca

orice activitate umană, atât administrația publică, cât și administrația

particulară urmăresc un scop, utilizând anumite mijloace. Dar, sub

aspectul finalității și al resurselor folosite, există diferențe esențiale între

ele .

Spre deosebire de administrația privată, administrația publică

urmărește satisfacerea interesului public, a utilității publice, în mod

Administrația publică: Concepte

Bazele administrației publice

dezinteresat, inclusiv prin realizarea de servicii publice. Mobilul

activității administrației publice este satisfacerea, în mod regulat și

continuu, a unor cerințe esențiale, comune întregii colectivități umane,

care exced prin amploarea lor, sunt nerentabile și nimeni nu s-ar oferi să

le asigure .

Sistemul administrației publice, arată Al. Negoiță , „se

construiește pentru realizarea unor activități de organizare a executării și

de executare a legii, care se referă la întreaga populație a țării și se aplică

pe întreg teritoriul statului și în unitățile administrativ - teritoriale ale

acestuia. În acest sens, sistemul administrației publice se va construi

pentru a realiza activități care interesează întreaga populație, municipiul

și județul, pentru realizarea unor activități care privesc colectivitățile

sociale constituite în respectivele unități teritorial administrative”.

Executând legea, ca act de voință politică realizat prin

intermediul puterii legislative, administrația publică are un rol

determinant în materializarea valorilor politice ca expresie a intereselor

generale ale societății, fiind astfel legată formal, dar și organizatoric, de

puterea legislativă și executivă, în fapt, de stat.

Putem concluziona astfel că, administrația publică diferă de

administrația particulară, interferează cu politicul, este organizată și

funcționează în vederea organizării executării și aplicării în concret a

legii și, o regăsim cristalizată în ramura executivă a guvernării, realizând

funcția executivă a statului.

Uzând de principiile logice clasice vom observa, în același

timp, calitatea administrației publice de specie a fenomenului

administrativ, pe de o parte și, specie a fenomenului puterii publice, pe

de altă parte , această din ultimă calitate a administrației publice ne

obligă în cele ce urmează să deschidem o discuție pe marginea

relației putere executivă - administrație publică.

În ceea ce privește sistemul de structuri administrative,

componente ale administrației publice, vom remarca că, la rândul lor,

prezintă o serie de particularități ce le diferențiază de persoanele de

drept privat, pe care le regăsim în sfera administrației private.

Astfel, spre deosebire de persoanele fizice sau juridice de drept

privat, persoanele morale din componența administrației publice sunt

purtătoare de autoritate publică (exemplu, autorități publice, regii

autonome, instituții publice, servicii publice, etc.), se află în interiorul

sistemului administrației publice, de regulă în relație de supraordonare -

subordonare (de exemplu ministerul este supraordonat serviciului public

de specialitate deconcentrat în teritoriu), și acționează în baza și în

executarea legii, în virtutea puterii publice ce le este recunoscută și prin

procedee de autoritate, care îi dau dreptul de a pretinde o anumită

conduită subiectului subordonat (pasiv).

Ele sunt persoane juridice de drept public cărora li se aplică

regimul juridic de drept administrativ, spre deosebire de persoanele

juridice de drept privat, supuse regimului juridic de drept comun.

Desprindem, prin analiza punctelor de vedere exprimate în

doctrină, calitatea administrației publice de subgen al administrației, cu

particularitățile ce o definesc ca atare.