Drept internațional public

Dreptul international public reprezinta ansamblul de norme juridice care reglementeaza relatiile ce se stabilesc în cadrul societatatii internationale, în principal între state, dar si între celelalte subiecte de drept international.

Din definitie retinem:

1. Dreptul international public reglementeaza relatiile ce se stabilesc între state, acestea fiind principalele subiecte ale dreptului international public.

2. Alaturi de state, în peisajul international contemporan, exista si alte subiecte: o multitudine de organizatii internationale guvernamentale sau neguvernamentale.

2. Evolutia societatii internationale.

La început, dreptul international public privea numai relatiile dintre state (interstatale). Tendinta actuala este de a creste ponderea organizatiilor internationale, dar si a persoanelor particulare, pe care autorii de manuale de drept international public încep sa-i considere subiecte de drept international public.

3. Dreptul international public si dreptul international privat.

Dreptul international public este nascut pe baza de consensualism, este bazat pe normele conventionale si cutumiare elaborate de catre state, pe baza acordului lor de vointa. În dreptul international public avem de-a face cu norme internationale.

Dreptul international privat reprezinta ansamblul de norme juridice interne, specifice fiecarui stat, care reglementeaza raporturile dintre persoanele fizice sau juridice în care apare un element de extraneitate.

4. Deosebiri fata de alte ramuri de drept.

– În dreptul international public nu avem un organ legislativ. Normele dreptului international emana din acordul de vointa al statelor. În dreptul intern puterea legislativa se realizeaza de parlament.

– În dreptul international public nu avem un organ executiv. Aplicarea dispozitiilor unui tratat international este urmarita de anumite organizatii internationale prevazute în respectivul tratat

– În dreptul international public lipseste latura sanctionatorie (punitiva) multi autori contestând existenta dreptului international public.

5. Principiile dreptului international public.

Declaratia Adunarii Generale a ONU, adoptata prin rezolutia 2625 din octombrie 1970 se refera la principiile dreptului international privind relatiile prietenesti si cooperarea dintre state, în conformitate cu Carta ONU. Textul declaratiei reprezinta compromisul realizat din confruntarea intereselor tarilor occidentale, tarilor blocului socialist si tarile în curs de dezvoltare.

– Egalitatea suverana a statelor.

Suveranitatea statului reprezinta atotputernicia acestuia pe plan intern si constituie baza pentru independenta statala, care este expresia puterii sale în relatiile internationale.

Suveranitatea si independenta statala dau posibilitatea încheierii conventiilor si tratatelor la nivel international. Conform rezolutiei 2625 statele „au drepturi si obligatii egale si sunt membri egali ai comunitatii internationale, indiferent de deosebirile de ordin economic, social, politic sau de alta natura”.

– Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele.

Drept de inspiratie mai recenta, aparut în legatura cu decolonizarea statelor care au apartinut marilor puteri si se refera mai mult la problemele natiunilor decât a grupurilor particulare din cadrul aceluiasi stat.

– Interdictia recurgerii la forta.