Politicile Comune ale Uniunii Europene

CAPITOLUL I

PRIVIRE SUCCINTĂ ASUPRA PRINCIPIILOR, ACŢIUNILOR ŞI INSTITUŢIILOR COMUNITARE DUPĂ TRATATUL DE LA NISA

SECŢIUNEA I

Principiile şi cooperarea comunitară

1. Tratatul

Conferinţa Interguvernamentală din decembrie 2000 are meritul de a finaliza formarea Tratatului adoptat la reuniunea Consiliului European de la Nisa (9-11 decembrie 2000) şi semnat de guvernele statelor membre la 26 februarie 20011.

El reprezintă un nou şi semnificativ episod în evoluţia construcţiei europene, cu efecte majore în dimanizarea reformei Uniunii Europene, ceea ce „va schimba fundamental şi ireversibil harta politică a Europei şi a lumii”2.

Tratatul de la Amsterdam (1997) a marcat începutul procesului de adaptare instituţională şi legislativă a Uniunii Europene la noile cerinţe ale extinderii sale, iar noul Tratat îl dezvoltă şi constituie, totodată, un mijloc mai eficien de acţiune pentru:

– accelerarea reformei Uniunii Europene,

– strategia optimă de extindere şi problematica sa,

– noile aspecte ale complexităţii relaţiilor externeşi de securitate ale U.E.,

– armonizarea şi amplificarea cooperării statelor membre, în soluţionarea noilor „provocări” şi sfidări continentale şi globale.

2. Principiile fundamentale ale dreptului comunitar şi unitatea Uniunii Europene

Principiile fundamentale ale dreptului comunitar şi unitatea Uniunii Europene constituie obiectivul major al protecţiei noului Tratat (TN), în contextul reglementărilor sale privind perspectiva lărgirii Uniunii Europene şi aprofun¬darea integrării europene.

Este evidentă această finalitate a Tratatului de la Nisa, care chiar de la început, în primul său articol (art. 1 pct. 1) pune un accent important pe „violarea gravă” a principiilor fundamentale care garantează unitatea Uniunii Europene.

„Art. 1. pct. 1. „Art.7 (din Tratatul asupra U.E.-T.U.E.) se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 7”

1. În baza unei propuneri motivate din partea unei treimi a statelor membre, a Parlamentului European sau din partea Comisiei Consiliului, cu o majoritate de patru cincimi a membrilor săi, după obţinerea avizului conform al Parlamen¬tului European, poate constata că există un risc de încălcare gravă din partea unui stat membru a principiilor enunţate în articolul 6 alin. (1) şi să-i adreseze acestuia recomandări adecvate. Înainte de a proceda la o asemenea constatare, Consiliul audiază respectivul stat membru şi, hotărând în conformitate cu aceeaşi procedură, poate cere unor personalităţi independente să prezinte, în cadrul unei limite rezonabile de timp, un raport asupra situaţiei statului membru în cauză.

Consiliul verifică cu regularitate dacă motivele care au condus la o atare constatare îşi păstrează valabilitatea.

2. Consiliul, reunit la nivelul şefilor de Stat sau de guvern şi hotărând în unanimitate la propunerea unei treimi din numărul statelor membre sau din partea Comisiei şi după obţinerea avizului conform din partea Parlamentului European, poate constata existenţa unei încălcări grave şi repetate din partea unui stat membru a principiilor menţionate în articolul 6, alin. (1), după invi¬tarea guvernului statului membru în cauză spre a-şi prezenta orice obiecţie referi¬toare la aceasta.

3. Atunci când, conform alin. (2), o astfel de constatare a fost făcută, Consiliul, cu o majoritate calificată, poate decide să suspende anumite drepturi ce decurg din aplicarea prezentului Tratat privind statul membru în cauză, inclusiv dreptu¬rile de vot ale reprezentanţilor guvernului acestui stat membru în Consiliu. Proce¬dând astfel, Consiliul ia în considerare consecinţele posibile ale unei atare suspen¬dări asupra drepturilor şi obligaţiilor persoanelor fizice şi juridice.

Obligaţiile ce revin statului membru în cauză, în conformitate cu acest Tratat, îşi menţin, în orice situaţie, caracterul de obligativitate pentru acel Stat”.