Cuprins
- 1. CONŢINUTUL ŞI SFERA DE CUPRINDERE A SERVICIILOR 5
- 1.1. Conceptul de serviciu 5
- 1.2. Caracteristicile serviciilor 8
- 1.3. Serviciile şi sectorul terţiar 9
- 2. LOCUL ŞI ROLUL SERVICIILOR ÎN ECONOMIA MODERNĂ 12
- 2.1. Serviciile - sector distinct al economiei 12
- 2.2. Contribuţia serviciilor la creşterea economică 15
- 2.3. Serviciile şi calitatea vieţii 16
- 3. TIPOLOGIA SERVICIILOR 18
- 3.1.Criterii şi modalităţi de clasificare a serviciilor 18
- 3.2. Progresul tehnic şi serviciile 22
- 4. PIAŢA SERVICIILOR 23
- 4.1. Caracteristicile pieţei serviciilor 24
- 4.2. Intervenţia statului şi tendinţe de liberalizare în sectorul serviciilor 25
- 4.2.1. Forme de intervenţie 25
- 4.2.2. Tendinţe de liberalizare 27
- 5. OFERTA, TARIFELE ŞI CEREREA PENTRU SERVICII 30
- 5.1. Oferta de servicii 31
- 5.2. Tarifele pentru servicii 36
- 5.3. Cererea pentru servicii 37
- 5.4. Metode de studiere a cererii pentru servicii 39
- 6. SERVICIILE PENTRU PRODUCŢIE 42
- 6.1. Rolul, structura şi organizarea serviciilor pentru producţie 43
- 6.2. Servicii comerciale prestate agenţilor economici 45
- 7. SERVICII PENTRU POPULAŢIE 49
- 7.1. Semnificaţii şi structură 50
- 7.2. Tendinţe în evoluţia serviciilor pentru populaţie 53
- 7.2.1. Servicii finanţate de la buget 54
- 7.2.2. Servicii comerciale prestate populaţiei 55
- 8. SERVICII INTERNAŢIONALE 56
- 8.1. Conceptele de comerţ şi schimburi internaţionale de servicii 58
- 8.2. Avantajul comparativ şi schimburile internaţionale de servicii 60
- 8.3. Tendinţe în schimburile internaţionale de servicii 60
- 8.4.Perspective de liberalizare a schimburilor internaţionale de servicii 69
- 9. RESURSELE UMANE ŞI MATERIALE ÎN SECTORUL SERVICIILOR 72
- 9.1. Resursele umane 73
- 9.1.1. Rolul serviciilor în ocuparea populaţiei 73
- 9.1.2. Caracterizarea muncii şi a modelelor de ocupare a forţei de muncă în servicii
- 9.1.3. Productivitatea muncii în servicii 76
- 9.2. Resursele materiale 78
- 9.2.1. Conţinutul şi rolul capitalului tehnic în dezvoltarea serviciilor 78
- 9.2.2. Investiţiile şi eficienţa lor 78
- 10. EFICIENŢA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ A SERVICIILOR 82
- 10.1. Conţinutul şi particularităţile eficienţei în sfera serviciilor 82
- 10.2. Criterii de evaluare, indicatori de exprimare şi căi de creştere a eficienţei 84
Extras din curs
CAP.1. CONŢINUTUL ŞI SFERA DE CUPRINDERE A SERVICIILOR
1.1. Conceptul de serviciu
1.2. Caracteristicile serviciilor
1.3. Serviciile şi sectorul terţiar
OBIECTIVELE CAPITOLULUI
După studierea acestui capitol, ar trebui să puteţi:
- Să definiţi serviciile şi să evidenţiaţi principalele lemente care le deosebesc de produsele tangibile.
- Să prezentaţi caracteristicile serviciilor şi implicaţiile acestora asupra comerţului “invizibilului”.
- Să recunoaşteţi activităţile de servicii cuprinse în diferite clasificări (nomenclatoare) oficiale,
internaţionale sau naţionale;
- Să vă formaţi un punct de vedere referitor la termenii utilizaţi referitor la activităţile de servicii în
limbajul uzual, precum şi în cel de specialitate.
CUVINTE CHEIE:
- Servicii:
- activităţi al căror rezultat este nematerial;
- activităţi oferite la vânzare care produc avantaje şi satisfacţii fără a antrena un schimb fizic sub forma
unui bun;
- ansamblul de avantaje şi satisfacţii procurate fie direct, fie prin folosirea unui bun pe care l-a
achiziţionat beneficiarul serviciului, sau a dreptului de a-l utiliza;
- schimbări în condiţia unei persoane sau a unui bun, care sunt rezultatul activităţii, pe bază de comandă,
a unei alte unităţi economice;
- activităţi economice care nu sunt nici agricultură, nici industrie, nici construcţii;
- servucţie - procesul de producţie a serviciilor;
- sector terţiar - ansamblul unităţilor a căror activitate principală constă în producţia şi/sau
comercializarea serviciilor;
- imaterialitate - caracteristica serviciilor de a nu putea fi percepute cu ajutorul simţurilor;
- nestocabilitate (perisabilitate) - caracteristica serviciilor de a nu putea fi păstrate în vederea unui
consum ulterior;
- eterogenitate (variabilitate) - caracteristica serviciilor de a nu fi omogene ( de a fi diferite);
REZUMAT:
Evoluţia economiei moderne înscrie între orientările sale fundamentale dezvoltarea şi diversificarea
serviciilor. Constituite astăzi într-un sector distinct al economiei, caracterizate printr-un dinamism înalt, serviciile
îşi pun amprenta asupra activităţii desfăşurate în celelalte compartimente, asupra modului de valorificare a
resurselor umane şi natural – materiale, având o contribuţie majoră la progresul economic şi social.
Expansiunea serviciilor, creşterea rolului lor în viaţa societăţii se manifestă ca trăsături ale
evoluţiei în majoritatea ţărilor lumii, argumentând, pentru etapa actuală, denumirea de “societate a
serviciilor”.
1.1. Conceptul de serviciu
Importanţa crescândă a serviciilor în economie, ascensiunea rapidă şi evoluţia spectaculoasă din
ultimele decenii au intensificat preocupările pentru cunoaşterea acestui sector.
Există numeroase accepţiuni ale termenului în viaţa cotidiană.
Astfel, serviciile pot fi privite ca ocupaţii (îndatoriri) ale unor persoane, ca funcţii, acţiuni, sau munci
prestate în folosul cuiva, ca organisme sau subdiviziuni făcând parte dintr-un ansamblu administrativ sau
economic. De asemenea, termenul de servicii este asociat şi ideii de terţiar sau sector terţiar având două accepţiuni
diferite: pe de o parte, ansamblul de “meserii” (de exemplu, contabili, secretare, vânzători etc.) care se exercită în
societăţi de servicii (bănci, companii aeriene…) sau în întreprinderi industriale ori agricole; pe de altă parte,
ansamblul unităţilor de producţie, individualizate din punct de vedere statistic, a căror activitate principală constă
în oferirea de servicii şi care corespunde noţiunii statice de ramură.
Alţi autori apreciază că termenul de “servicii” poate fi utilizat în patru modalităţi diferite şi anume:
service industry – cu referire la întreprinderile cu activitate intangibilă sau nestocabilă, service products –
însemnând rezultatul obţinut de industria serviciilor dar şi de alte sectoare economice, service ocupations –
vizând îndatoririle / tipologia muncii lucrătorilor din domeniul serviciilor şi service functions – ca activităţi
implicate în munca desfăşurată în interiorul economiei primare sau în afara acesteia.
Ca termen de specialitate, noţiunea de serviciu acoperă un domeniu mult mai restrâns delimitat de
sensul de utilitate, de valoare de întrebuinţare. În acest context, serviciile sunt definite ca activităţi utile,
destinate satisfacerii unei nevoi sociale.
Evident că serviciile ca efecte ale unor bunuri (exemplu: automobilul, televizorul) sau ale acţiunii
unor factori naturali (exemplu: strălucirea soarelui, izvoarele termale) sunt indispensabile omului, cel mai
adesea însă, transformarea, din potenţiale în efectiv, a calităţilor bunurilor şi factorilor naturali reclamă
intervenţia muncii omului. Abordarea serviciilor ca o categorie economică, presupune restrângerea la acele
activităţi ce implică anumite relaţii speciale de producţie. Şi în acest cadru, oarecum mai limitat, există o
paletă largă de interpretări ale noţiunii, determinate de profunzimea cercetărilor şi scopul în care au fost
elaborate, de aspectul luat în discuţie etc.
Definirea serviciilor face necesară aducerea în discuţie a unor elemente suplimentare de identificare,
de delimitare a lor în raport cu celelalte activităţi din economie. Cele mai multe dintre definiţiile existente în
literatura de specialitate au ca obiect separarea serviciilor de bunuri, determinarea conţinutului serviciilor ca
sector distinct al economiei.
În privinţa delimitării servicii-bunuri, teoreticienii mobilizează unul sau mai multe criterii
reprezentând conţinutul activităţii sau rezultatul acesteia, forma de exteriorizare a serviciilor, particularităţile
realizării actului de vânzare – cumpărare, relaţia dintre producţie şi consum etc.
Majoritatea definiţiilor pun accent pe faptul că serviciile sunt activităţi al căror rezultat este
nematerial şi deci nestocabil, nu se concretizează în produse cu existenţă de sine stătătoare.
Prin comparaţie, în cazul producţiei materiale, a bunurilor, rezultatul se poate separa de procesul de
creare având o existenţă spaţială şi temporală distinctă; obiectele (bunurile) pot fi transportate (deplasate) în
spaţiu, pot fi stocate, iar consumarea lor se realizează, de regulă, în alte locuri şi momente decât cele în care
au fost produse.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Economia Serviciilor.pdf