Organizarea Comerțului

1.1. COMERŢUL CU RIDICATA (COMERŢUL DE GROS)

Comerţul cu ridicata (comerţul de gros) reprezintă activitatea prin care se derulează comercializarea produselor şi a serviciilor către firmele care le cumpără în scopul de a le revinde sau a le utiliza într-o afacere. Grosistul sau angrosistul,aşa cum este denumit omul de afaceri din domeniul comerţului cu ridicata, are o funcţie de interfaţă între producători (fabricanţi) şi detailişti. Angrosiştii reprezintă agenţii economici angajaţi, în primul rând, în activitatea de comerţ cu ridicata, care cumpără în cantităţi mari şi revând în cantităţi mai mici, cu o ofertă coordonată către clienţi reprezentând anumite instituţii şi întreprinderi, către detailişti sau uneori chiar la alţi angrosişti mai mici. Angrosiştii vând foarte rar direct la consumatorul final. În practică, comercianţii de gros pot fi categorisiţi după mai multe criterii.

a. după criteriul de reprezentare pe grupe de produse:

- comercianţi de gros de produse alimentare, specializate (fructe, legume etc.) si/sau produse alimentare generale;

- comerţul de gros non-alimentar (îmbrăcăminte, jucării, etc.)

- comerţul de gros industrial, specific comercializării de bunuri industriale pentru diferite întreprinderi ( maşini, utilaje, piese de schimb etc.)

b. în funcţie de modul în care preiau mărfurile, de varietatea produselor şi serviciilor pe care le comercializează: angrosişti independenţi, care pot fi cu servire completă, sau angrosişti cu servire limitată.

Angrosiştii cu servire completă sunt cei care oferă o gamă completă de servicii, ca de exemplu deţinerea de mărfuri în stoc, asigurarea de asistenţă tehnică şi consultanţă, finanţarea achiziţiilor, livrarea de mărfuri la cumpărător etc.

Angrosiştii cu servire limitată sunt cei care oferă o anumită gamă de servicii pentru furnizorii şi/sau beneficiarii lor.

Angrosiştii cu servire completă pot fi grupaţi în două categorii:

- comercianţi angrosişti cu un profil general (produse de uz casnic, cosmetice, alimente neperisabile etc.) sau specializaţi pe o anumită linie de produse (piese de schimb auto, produse alimentare etc.)

- distribuitorii industriali – comercianţii care prestează servicii de comercializare, mărfuri către firmele producătoare, aşa de exemplu: vânzarea de echipamente, motoare, maşini unelte etc.

Angrosiştii cu servire limitată sunt de mai multe categorii:

- angrosişti cash&carry reprezintă o metodă de vânzare cu autoservire (liber service) practicată într-un depozit de gros unde clienţii detailişti şi utilizatorii profesionali aleg mărfurile, plătesc la plecare, în general în numerar, şi îşi asigură transportul cumpărăturilor făcute.

- Angrosiştii cărăuşi – sunt cei care realizează o gamă limitată de mărfuri şi pentru care îndeplinesc funcţiile de transport şi vânzare. De exemplu, comercializarea laptelui, pâinii, etc.

- Distribuitorii direcţi – reprezintă angrosiştii care desfac produse în cantităţi mari aşa de exemplu livrările de petrol, cherestea, cărbune etc. Aceşti distribuitori direcţi se caracterizează prin aceea că nu îşi păstrează marfa în stoc şi ei primesc comenzi de la detailişti, le centralizează şi le transmit producătorilor.

- Angrosiştii consignaţi – sunt acei comercianţi care vând produse nealimentare şi îşi vând produsele prin magazine de consignaţie.

- Cooperativele de producţie – sunt angrosiştii reprezentaţi de fermierii care realizează produse agricole şi le vând pe piaţa locală.

- Firmele de comerţ cu ridicata prin poştă – reprezintă angrosiştii care prestează foarte puţine servicii şi îşi expediază marfa prin poştă sau cu alte mijloace de transport, camioane, etc.

- comisionarii şi agenţii – sunt acele firme sau persoane care îndeplinesc un număr limitat de funcţii şi prin activitatea lor sprijină vânzarea şi cumpărarea de mărfuri. Ca şi angrosiştii, comisionarii şi agenţii se specializează pe o anumită gamă de produse şi pe o anumită categorie de clienţi.

Comisionarul reprezintă legătura dintre cumpărător şi vânzător, participă la procesul de negociere şi sunt plătiţi prin comision de comerciantul care îi angajează (vânzător sau cumpărător), de obicei temporar. Comisionarul nu păstrează marfa în stoc, nu se implică în operaţiuni de finanţare şi nu preia nici un fel de risc. De exemplu, agenţii din domeniul afacerilor imobiliare, din domeniul asigurărilor, etc.