Organizarea și Administrarea Activității de Creditare

1. Structura organizatorică a administrării activităţii de creditare.

Veriga principală a structurii instituţionale a sistemului de credit sunt băncile, însă este evident faptul că sistemul de credit exprimă o noţiune mai largă şi mai complexă decât sistemul bancar.

Concluzionând, putem afirma că managementul sistemului de credit reprezintă ansamblul metodelor de organizare şi de conducere a instituţiilor financiare de credit, prin care se realizează gestiunea: planificarea, organizarea, controlul şi evaluarea tuturor componentelor procesului de credit. Pentru îndeplinirea rolului şi funcţiilor sistemului de credit în economie, pentru valorificarea la maxim a avantajelor şi diminuarea la minimum a dezavantajelor relaţiilor de credit putem menţiona că sistemul de credit, în principal, trebuie să cuprindă:

- cadrul instituţional care presupune un ansamblu de instituţii şi organisme de credit specializate, cu o (vastă) reţea dispusă în teritoriu, dar şi cu relaţii de corespondenţă cu instituţiile similare din străinătate. Activitatea cadrului instituţional trebuie să fie reglementată, controlată şi supravegheată de anumite comisii/organe/institute organizate la nivel de stat în scopul minimizării riscurilor.

- cadrul normativ-juridic este format din ansamblul tuturor reglementărilor (legi, hotărâri, regulamente, instrucţiuni, norme etc.) care guvernează activitatea instituţiilor de credit pe teritoriul unei ţări. Cadrul juridic trebuie să fie suficient de flexibil pentru a lăsa spaţiu de afirmare liberei iniţiative a instituţiilor de credit, dar totodată şi categoric, astfel încât să crească încrederea agenţilor economici şi să limiteze riscurile operaţiunilor de credit.

Aşadar, factorii principali, care duc la crearea unui sistem bine conturat şi echilibrat, în opinia noastră sunt: reglementarea instituţiilor de credit, transparenţa, tehnologiile automatizate informaţionale şi concurenţa.

I. Reglementarea. Dacă organele abilitate ce reglementează activitatea instituţiilor financiar-creditare vor continua să promoveze elaborarea actelor normative, aliniindu-le la cele mai bune practici ale Uniunii Europene şi ale comunităţilor bancare internaţionale; în consecinţă se va promova o transparenţă şi minimizare a riscurilor care duc la falimentul instituţiilor de credit, având drept scop final protecţia depunătorilor.

II. Transparenţa. O problemă în activitatea sistemului de credit al Republicii Moldova este lipsa transparenţei activităţii instituţiilor în cauză. Lipsa transparenţei a sistemului de credit ne demonstrează, atât despre subdezvoltarea acestuia, cât şi despre multitudinea fraudelor efectuate în interiorul lui. În acest scop este necesară intervenţia urgentă a organelor de supraveghere şi control a instituţiilor bancare, Banca Naţională a Moldovei, şi a instituţiilor de microfinanaţre, Serviciul Supravegherii de Stat, atât prin reglementarea şi controlul acestora, cât şi prin luarea unor măsuri ce ţin dezvoltarea transparenţei în cadrul sistemului.

III. Tehnologii automatizate. Pe măsură ce infrastructura în domeniul informatizării operaţiilor continuă să se dezvolte, apare necesitatea alinierii instituţiilor de credit autohtone şi mai mult la nivelul tehnologic al altor sisteme internaţionale. Acest fapt ar asigura un şir de facilităţi ca: gestionarea şi asigurarea rapidă informaţională pe plan intern, instituţional şi în conlucrare cu alte instituţii şi clienţi. Implementarea tehnologiilor moderne contribuie la promovarea unor produse ce implică procese mai simpliste, dar totodată mai sigure, calitative şi rapide. În acelaşi timp ar da posibilitate instituţiilor financiar-creditare să participe mai activ pe pieţele internaţionale, acordând oportunităţi Republicii Moldova să devină mai atractivă în comerţul exterior şi în atragerea investiţiilor bancare străine.

IV. Concurenţa este un factor normal în condiţiile unei economii de piaţă. Concurenţa de pe piaţa de credit autohtonă se manifestă prin apariţia băncilor străine şi prin intensificarea dezvoltării instituţiilor nebancare de credit specializate, de exemplu, asociaţiile de economii şi împrumuturi ale cetăţenilor şi organizaţiile de credit. În aceste condiţii se modifică mediul concurenţial al băncilor comerciale autohtone şi în rezultatul intensificării concurenţei se va genera un impuls către diversificarea şi eficientizarea produselor prestate. De asemenea, se vor intensifica conlucrarea între instituţiile de credit bancare şi nebancare şi consorţiile bancare.

Activitatea de creditare presupune existenta autoritătilor de creditare care si au misiunea de a lua decizii în diferite situatii. Mentionăm că activitatea de creditare poate fi divizată în două nivele:

Sursa: elaborat de autor pe baza informatiei din Manualul de creditare a băncii.

La nivelul decizional putem sublinia următoarele componente:

Sursa: elaborat de autor pe baza informatiei din Manualul de creditare a băncii.

În cadrul Consiliului băncii sunt inclusi Presedintele plus zece membri ai Comitetului de Conducere cu responsabilităti specifice:

- Elaborarea aspectelor strategice ale băncii pentru anul de gestiune;

- Luarea deciziilor privind creditele către afiliati ce trec de limita de competentă a Comitetului de Conducere pentru categoria dată de clienti;

- Luarea deciziilor privind expunerile mari fată de o persoană sau un grup de persoane care activează în comun.

Comitetul de Conducere al Băncii (format din Presedinte, vice presedinti si contabilul sef, în componenta Comitetului de Conducere pot intra si conducătorii unor departamente si directii ale băncii pentru o bună organizare a procesului de creditare) este responsabil de: