Extras din curs
(1) GENEZA AUDITULUI INTERN
Organizatiile, indiferent de statut si de scopul pentru care sunt constituite si conduse,
sunt, prin excelenta, sisteme deschise. Orice entitate – agent economic, institutie publica sau alta
întreprindere în sens de actiune lucrativa în mediu organizat – se regaseste ca o componenta a
altor sisteme cu grad de agregare ridicat cu care conlucreaza în domenii variate1. Încadrarea întrun
anumit sistem din postura de componenta, alaturi de elemente similare, determinanta pentru
dezvoltarea caracteristicii de adaptivitate organica, nu se limiteaza la o abordare procesuala
potrivit careia utilizarea resurselor conduce la transformarea elementelor de intrare în elemente
de iesire. Intrarile si iesirile delimiteaza, prin specificitatea lor, o entitate de alte entitati. Dar toate
acestea depind decisiv si sunt determinate de un puternic mediu relational în care cei ce se afla la
interfata cu entitatea – investitori prezenti si potentiali, creditori financiari si comerciali, clienti si,
din ce în ce mai mult, public – au capacitatea, motivata, de a conditiona si chiar directiona
activitatea si comportamentul acesteia. Iar actiunile lor sunt definite prin raportare la cunostintele
disponibile si acumulate despre entitatea în cauza.
Pe de alta parte, evolutia unei organizatii, catre succes sau esec – economic,
comercial, grad de adecvare a raspunsului la cerintele comunitatilor si ale cetatenilor – se afla
într-o relatie de cauzalitate directa cu actul decizional al celor cu responsabilitati formal
desemnate în acest sens. Calitatea deciziilor, concretizare a actului managerial, tine de o serie de
criterii obiective, cum ar fi oportunitatea, stabilirea corecta a autoritatii, formularea
corespunzatoare, însa presupune în mod necesar o fundamentare stiintifica asigurata, alaturi de un
instrumentar decizional adecvat, de un fond, un material informational relevant.
Din ambele perspective, apare necesitatea producerii si disponibilizarii de date
constitutive pentru ceea ce reprezinta o entitate la un moment dat si potentialul acesteia.
Înregistrarea, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara,
performanta financiara si fluxurile de trezorerie sunt asigurate, potrivit cadrului legal aplicabil2,
prin intermediul contabilitatii, ca activitate specializata în masurarea, evaluarea, cunoasterea,
gestionarea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor
obtinute. Intersectarea informatiei contabile cu utilizatorii externi impune normalizarea
producerii si difuzarii acesteia, astfel încât elemente, situatii, evenimente si tranzactii similare sa
fie reflectate în acelasi mod indiferent de unitatea raportoare. În avalul procesului contabil de
1 Ion Verboncu – Manageri & management – Editura Economica, 2000, p.83
2 în România, Legea contabilitatii, nr.82/1991 republicata 2008 (M.O.Partea I nr.454/18.06.2008)
pagina 3 din 56
producere si utilizare a informatiilor, normalizarea apare ca un sistem, ansamblu procedural de
ratificare, atestare a situatiilor financiare de catre profesionisti acreditati si recunoscuti.
Exprimarea unei opinii legata de întocmirea situatiilor financiare sub toate aspectele
semnificative, în conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiara este privita drept
obiectiv al auditului financiar. Opinia enuntata de un auditor profesionist are rolul de a spori
gradul de încredere al destinatarilor asertiunilor si datelor din situatiile financiare si, pe cale de
consecinta, contribuie la protejarea intereselor utilizatorilor detinute sau potential detinute în
entitatea raportoare. Ea reprezinta, totodata, un reper important atât pentru autoritati (care au
dreptul si obligatia de a dispune masuri sanctionatorii în cazul neconformitatilor), cât si pentru
partenerii de afaceri (care folosesc prisma astfel conturata pentru aprecierea credibilitatii entitatii)
si, în final, are un rol decisiv în pozitionarea entitatii în segmentul de piata specific si privitor la
accesul la sursele de finantare. Verificarea conturilor si a bilanturilor contabile si certificarea
situatiilor financiare anuale obliga la o fundamentare sustinuta prin lucrari pregatitoare de
specialitate, gen inventarierea patrimoniului, inspectia conturilor, verificarea soldurilor, sondaje,
toate fiind elemente de cost deloc neglijabile. Necesitatea reducerii cheltuielilor ocazionate de
derularea auditurilor financiare, audituri externe, de terta parte, a determinat întreprinderile, asa
cum releva lucrari de specialitate3, sa îsi organizeze propriile compartimente de audit, audit
intern, care sa preia sarcina efectuarii tuturor lucrarilor pregatitoare din interiorul entitatii.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Suport Curs Audit Intern.pdf