Impozite și Taxe Locale

Pentru asigurarea resurselor financiare necesare desfăşurării activităţii unităţilor administrativ-teritoriale sunt instituite o serie de impozite şi taxe locale.

Acestea sunt prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 670 din 10 septembrie 2002.

Impozitele şi taxele locale reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/ sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia colectivităţilor locale în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie directă din partea unităţii administrativ-teritoriale.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înţeles în sensul că plata acestora către bugetul public este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice şi/ sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, în condiţiile legii, datorează impozit.

Caracterul definitiv şi nerambursabil al impozitelor se reflectă în faptul că plătitorii impozitelor locale nu pot solicita unităţilor administrativ-teritoriale un contraserviciu de valoare egală sau apropiată. Pentru aceste venituri, realizate din impozitele plătite de contribuabili, există o contraprestaţie indirectă din partea unităţii administrativ-teritoriale, sub forma serviciilor publice puse la dispoziţia persoanelor fizice şi juridice.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 45 din 05 iunie 2003, privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României – partea I nr. 431 din 19 iunie 2003, cuprinde lista impozitelor locale, a taxelor şi a altor venituri ale bugetelor locale, care poate fi actualizată ca urmare a perfecţionării Legislaţiei Fiscale, precum şi prin Legile bugetare anuale, în concordanţă cu programele de creştere a autonomiei financiare a unităţilor administrativ-teritoriale şi de descentralizare a serviciilor publice, precum şi lista cheltuielilor care se prevăd la bugetele locale.

La data intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 45/ 2003 se abrogă prevederile Legii nr. 189/ 1998 privind finanţele publice locale şi orice alte dispoziţii contrare. Stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a altor venituri locale, este de competenţa compartimentelor proprii de specialitate ale autorităţii administraţiei publice locale.

Ţinând cont de problemele noi apărute în structura şi conţinutul bugetelor locale ca urmare a procesului de descentralizare şi preluare a atribuţiilor de administrare şi finanţare a unor activităţi de către autorităţile publice locale, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 45/ 2003 prevede ca – din impozitul pe venit, încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, să se aloce lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de 36% la bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea plătitorii de impozite, 10% la bugetul propriu al judeţului şi 17% într-un cont distinct, deschis pe seama Consiliului Judeţean pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţului.

Formarea veniturilor locale se realizează prin următoarele modalităţi:

- venituri proprii, formate din: impozite, taxe, alte vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit;

- sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

- subvenţii primite de la bugetul de stat şi de la alte bugete;

- donaţii şi sponsorizări.

Veniturile bugetelor locale se structurează în: venituri curente, venituri din capital şi venituri cu destinaţie specială.

Veniturile curente se împart în: venituri fiscale şi venituri nefiscale. Veniturile fiscale, la rândul lor, se împart în: venituri directe şi venituri indirecte.

Din categoria impozitelor directe au fost rezervate bugetelor locale:

1) Impozitul pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub autoritatea consiliilor locale;

2) Impozite şi taxe de la populaţie:

a) impozitul pe clădiri de la persoane fizice;

b) taxe asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane fizice;

c) impozitul pe terenuri de la persoane fizice;

d) alte impozite şi taxe de la populaţie.

3) Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat;

4) Impozitul pe clădiri şi terenuri de la persoane juridice:

a) impozitul pe clădiri de la persoane juridice;

b) impozitul pe terenuri de la persoane juridice.

5) Alte impozite directe:

a) taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane juridice;

b) impozitul pe terenul agricol;

c) alte încasări din impozite directe.

Din categoria impozitelor indirecte, constituie venituri la bugetele locale:

1) Impozitul pe spectacole;

2) Alte impozite indirecte:

a) taxe şi impozite pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare;

b) taxe judiciare de timbru;

c) taxa de timbru pentru activitatea notarială;

d) taxe extrajudiciare de timbru;

e) alte încasări din impozite indirecte.

Codul Fiscal, reglementat prin Legea nr. 571/ 2003, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 927 din 23 decembrie 2003, stabileşte cadrul legal pentru impozitele şi taxele care constituie venituri la bugetul de stat şi la bugetele locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite şi taxe, precum şi modul de calcul şi de plată al acestora.

Impozitele şi taxele locale menţionate în Codul Fiscal sunt:

- impozitul pe clădiri;

- impozitul pe teren;

- taxa asupra mijloacelor de transport;

- taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;

- taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;

- impozitul pe spectacole;

- taxa hotelieră;

- taxe speciale;

- alte taxe locale.