Modelarea Deciziei Financiare

Descriere

Modelarea deciziei financiare reprezintă procesul de cercetare a finanţelor, ca domeniu distinct al ştiinţelor economice, utilizând instrumente şi tehnici de lucru specifice practicii financiare.

În această temă vei învăţa următoarele concepte fundamentale:

- modelul costului capitalului;

- modelul fundamental al pieţei de capital;

- modelul de evaluare a opţiunilor;

- modelul de management financiar.

Modelarea financiară presupune folosirea unor categorii, mărimi şi instrumente financiare pentru surprinderea unor laturi sau aspecte esenţiale ale procesului sau fenomenului financiar cercetat, făcându-se abstracţie de trăsăturile secundare ale acestuia.

.1. Modelul costului capitalului

Exemplu:

O societate comercială şi-a realizat capitalul din următoarele surse:

• capital propriu provenind din acţiuni preferenţiale, pentru care se stabileşte dividendul d1, ponderea acestuia în total capital este p1;

• capital propriu provenind din acţiuni ordinare, pentru care se stabileşte o rată a dividendului d2, ponderea acestuia în total capital este p2;

• împrumut obligatar pentru care se suportă o dobândă reală de d3%; ponderea acestuia în total capital este p3

• împrumut bancar pentru care dobânda plătită este de d4%; ponderea acestuia în total capital este p4

Notă: se presupune că

Nr. crt. Sursa capitalului Costul capital Pondere sursă în total capital Cost ponderat al capitalului

1. acţiuni preferenţiale d1 p1 d1• p1

2. acţiuni ordinare d2 p2 d2• p2

3. împrumut obligatar d3 p3 d3• p3

4. împrumut bancar d4 p4 d4• p4

COSTUL MEDIU AL CAPITALULUI (CMC) - -

Rata dobânzii reale se determină pe baza relaţiei:

, în care: dn = dobânda nominală;

IGP = indicele general al preţurilor; IGP =1+ ri

În cazul când valorile ratei nominale a dobânzii şi inflaţiei sunt până la 5%, se poate accepta relaţia simplificată:

dr= dn - ri

Rata dividendului se determină la valoarea nominală a acţiunilor.

În ceea ce priveşte situarea faţă de preţurile pieţei financiar-monetare este evidentă relaţia:

În ceea ce priveşte valoarea efortului făcut pentru a atrage capital se determină pe baza costului de oportunitate, determinat ca soluţie a ecuaţiei:

unde:

t1 = durata realizării investiţiei;

It= cuantumul investiţiei în anul t;

t2 = durata de viaţă a investiţiei;

FFPt = fluxul financiar pozitiv în anul t;

d = costul de oportunitate al investiţiei.