Spațiul rural, funcțiile spațiului rural

Spaţiul rural este un concept deosebit de complex fapt ce a generat o

mare diversitate de păreri privind definirea, sfera de cuprindere şi

componentele sale.

Pentru a înţelege complexitatea acestui concept este necesară

definirea, chiar şi sumară a principalelor noţiuni specifice şi componentele

sale, cum ar fi:

- Ruralul cuprinde toate activităţile care se desfăşoară în afara

urbanului şi cuprinde trei componente esenţiale: comunităţile administrative

constituite din membrii relativ puţin numeroşi şi care au relaţii mutuale;

dispensarea pronunţată a populaţiei şi a serviciilor colective; rolul economic

deosebit al agriculturii şi silviculturii.

Cu toate că, din punct de vedere economic, agricultura şi silvicultura

deţin un loc important, sensul cuvântului “rural” este mai larg decât al celui

agricol sau silvic, aici fiind cuprinse şi alte activităţi cum sunt: industria

specifică ruralului; artizanatul, serviciile productive privind producţia

agricolă şi neproductive care privesc populaţia rurală.

- Spaţiul rural este noţiune care, prin complexitatea sa a generat

numeroase păreri, care diferă de la un autor la altul, dar în esenţă se ajunge

aproape la aceleaşi concluzii.

După anumite păreri, se consideră că “spaţiul rural” poate fi definit

în funcţie de noţiunile care îl caracterizează, el cuprinzând tot ceea ce nu

este urban. Această definire generală creează, adesea, confuzii între

noţiunea de rural şi noţiunea de agricol, ceea ce nu corespunde realităţii.

Spaţiul rural nu este un spaţiu concret şi eterogen. Eterogenitatea poate fi

privită sub două aspecte: primul se referă la teren – topografie, subsol, sol şi

microclimat; al doilea aspect se referă la demografie – densitate, polarizare

de la mici aşezăminte la mari aglomerări urbane.

O definire mai completă a spaţiului rural apare prin luarea în

considerare a următoarelor criterii de ordin: morfologic (număr de locuitori,

densitate, tip de mediu), structural şi funcţional (tip de activităţi şi de

relaţii).

Din această definiţie a spaţiului rural sunt evidenţiate cel puţin

• următoarele elemente: spaţiul rural se caracterizează printr-o slabă densitate a populaţiei;

• formele de stabilire umană sunt satele şi comunele, caracterizându-se

prin individualitatea şi discontinuitatea spaţiului construit;

• activitatea productivă este predominant agricolă şi silvică dar nu exclude

industria de procesare şi comerţul rural;

• relaţiile dintre oameni se bazează, în principal, pe cunoaşterea reciprocă

din toate punctele de vedere;

• mediul înconjurător este mult mai puţin poluat decât în mediul urban

etc.

- Sistematizarea (amenajarea) rurală reprezintă o componentă

importantă a ansamblului acţiunilor de organizare complexă a teritoriului şi

are ca obiectiv principal corelarea diferitelor funcţiuni economice şi sociale

ce se manifestă pe acelaşi teritoriu, precum şi cele de producţie, de locuire,

de comunicaţii, hidroameliorative etc. vizând dezvoltarea echilibrată a

teritoriului şi aşezărilor.

Sistematizarea rurală este o activitate deosebit de complexă cu efecte

semnificative asupra activităţii şi vieţii umane de pe un anumit teritoriu. Are

obiective precise, metode de cercetare adecvate şi se bazează pe principii

specifice bine conturate, ea poate să constituie o disciplină de studiu

deosebit de interesantă şi utilă. Ne limităm numai la aceste aprecieri

generale necesare înţelegerii necesităţii dezvoltării complexe a spaţiului

rural.

Prin componentele sale, spaţiul rural se deosebeşte de toate celelalte

spaţii existente pe un anumit teritoriu. Cele mai semnificative deosebiri între

spaţiul rural şi celelalte spaţii pot fi semnalate în următoarele domenii:

structura economică; densitatea populaţiei; profesiile de bază

dominante; cultură şi edificii culturale; viaţa spirituală; relaţiile

interumane; cutumele etc.

Delimitările dintre spaţiul rural şi celelalte forme de spaţii au permis

formularea unor caracteristici specifice:

1. Din punct de vedere al structurii economice, în spaţiul rural

activităţile agricole deţin ponderea cea mai mare din teritoriul

rural. Aceasta nu exclude existenţa şi a altor activităţi, dimpotrivă,

silvicultura şi industria forestieră în zonele montane şi colinare, au un

rol esenţial în economia spaţiului rural, la care se adaugă turismul şi

agroturismul de agrement, serviciile pentru populaţie etc. Cu toate

acestea, economia spaţiului rural rămâne preponderent agricolă.

Ponderea superioară a agriculturii în economia spaţiului rural devine din

ce în ce mai discutabilă pentru că tendinţa de “implementare” în spaţiul

rural a unor elemente specifice urbanului (industria de procesare a

produselor agricole; dezvoltarea infrastructurii, extinderea activităţilor

culturale etc.), determină scăderea ponderii agriculturii din punct de

vedere al locului pe care-l ocupă în totalul populaţiei ocupate, în

produsul brut şi în valoarea adăugată etc. Tendinţele de scădere a

ponderii activităţilor agricole în economia spaţiului rural este accentuată

de reducerea terenului arabil în favoarea altor categorii de terenuri: cum

ar fi pentru plantaţii forestiere, şosele, drumuri, spaţii pentru alte

construcţii cu scopuri turistice şi de agrement.