Considerații privind Teoria și Practica Serviciilor

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII PRIVIND TEORIA ŞI PRACTICA SERVICIILOR

1.1 ROLUL SERVICIILOR ÎN VIAŢA ECONOMICO-SOCIALĂ

Integrate în structurile şi mecanismul procesului social al reproducţiei, serviciile deservesc colectivităţi de oameni, unităţi economice, instituţii şi persoane fizice. Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor este consecinţa firească a două mari mutaţii cu care se confruntă economiile moderne: revoluţia tehnologică, ale cărei diverse manifestaţii sunt explozive şi o revoluţie de ordin social, care se suprapune peste cea tehnologică şi a cărei importanţă este cu atât mai mare cu cât se produce în acelaşi timp, fără ca între ele să fie o legătură ca de la cauză la efect.

În mod fundamental, revoluţia tehnologică presupune robotizarea industriei – această „maşinizare” fiind o condiţie imperativă de eficacitate şi supravieţuire. Această perspectivă generează o împotrivire umană, mai ales în legătură cu locurile de muncă. Extinderea automatizării şi robotizării în sectorul secundar determină reducerea timpului de muncă consacrat producţiei, fapt ce impune ca un alt tip de activitate să compenseze insuficienta creaţie de locuri de muncă (spre exemplu, în S.U.A. aproape 90% din cele 36 milioane de noi locuri de muncă ce au fost create în ultimele două decenii sunt în sfera serviciilor, iar în Franţa, în 1980, industria pierdea global 152.000 locuri de muncă, în acelaşi timp terţiarul generând aproape 100.000).

Revoluţia de ordin social este determinată de noua ierarhie a valorilor individuale clasice, pe de o parte, şi de concepţia pe care omul o are de acum înainte despre raporturile sale cu mediul, pe de altă parte. În demersul de satisfacere a nevoilor individuale şi sociale se constată deplasarea centrului de greutate de la aspectul cantitativ la cel calitativ. În acest context, serviciile devin interfaţă între oferta extrem de standardizată a industriei şi cererea extrem de diversificată a consumatorilor.

Analiza implicaţiilor celor două mutaţii evidenţiază două aspecte, deosebit de interesante, legate de importanţa serviciilor. În primul rând, serviciile răspund atât unei constrângeri – implicaţiile revoluţiei tehnologice – cât şi unei aşteptări sociale – transformările ierarhiei nevoilor individuale. În consecinţă, rolul terţiarului va depinde de maniera în care serviciile sunt integrate în perspectiva economică globală.

În al doilea rând, există în explozia terţiarului ceva paradoxal. În timp ce puterile publice se străduiesc să determine un model pentru agricultură sau să stabilească planuri pentru industrie, serviciile s-au dezvoltat la bunul plac al nevoilor. Acest lucru a făcut ca serviciile să se afirme, mai întâi, în domeniul practicii, prin dezvoltarea unor forme proprii de organizare, teoria economică rămânând în urma dezvoltării efective a serviciilor. Se poate afirma că serviciile au devenit obiect de studiu „de sine stătător” abia la mijlocul secolului nostru, odată cu dezvoltarea „explozivă” a terţiarului.

Cu siguranţă că dezvoltarea serviciilor presupune, în primul rând, redimensionarea funcţiei sectorului terţiar. Acest demers are o justificare de ordin social (loc de muncă, calitatea vieţii şi a muncii), pe de o parte, şi una de ordin tehnologic (serviciile însoţind inovaţia industrială), pe de altă parte.

În mod concret, în timp ce industria este foarte eficientă şi generatoare de valoare adăugată, dar slabă creatoare de locuri de muncă, terţiarul are o productivitate mai scăzută, dar creează locuri de muncă (productivitatea scăzută rezidă în dificultatea ridicată în a substitui, în activităţile de servicii capitalul cu munca). Există deci, o complementaritate între sectoarele terţiar şi secundar. Dar pentru ca această complementaritate să fie eficace, ea trebuie să asigure un echilibru între cantitativul valorilor (sarcină a industriei) şi calitativul vieţii (sarcină a terţiarului). Concluzia este evidentă: serviciile trebuie să urmeze pulsurile industriei, răspunzând, în acelaşi timp, noilor tipologii de nevoi ale indivizilor.

Însoţind inovaţia tehnologică, rolul serviciilor în progresul economico-social se multiplică. În primul rând, serviciile contribuie la procesul creşterii economice, stimulând dezvoltarea, diversificarea şi înnoirea producţiei, asigurarea condiţiilor pentru eficientizarea procesului de distribuţie, sporirea rentabilităţii economico-sociale a muncii şi folosirea mai eficientă a timpului de muncă (în special prin terţiarul tehnologic şi cel de comercializare industrială). În al doilea rând, serviciile contribuie efectiv la creşterea calitativă a forţei de muncă, asigurând menţinerea echilibrului în repartizarea factorului uman, prin crearea condiţiilor pentru folosirea deplină şi raţională a acesteia în toate ramurile de activitate.

În acelaşi timp, diversificarea nevoilor de consum a făcut ca rolul serviciilor în ridicarea calităţii vieţii să capete noi valenţe. Modificările intervenite în structura populaţiei şi în structura pe profesii, concentrarea unei mari părţi a populaţiei în centre urbane au necesitat dezvoltarea unor noi servicii (de transport, de gospodărire comunală şi locativă, de ocrotire a sănătăţii etc.). De asemenea, creşterea nevoii de informare a determinat apariţia şi dezvoltarea serviciilor care să asigure existenţa şi buna funcţionare a mijloacelor de informare în masă. În sfârşit, rolul serviciilor în ridicarea calităţii vieţii vizează şi contribuţia acestora la folosirea cât mai utilă a folosirii timpului liber al oamenilor.

Efectul revoluţiei sociale asupra concepţiei pe care omul modern o are despre raporturile sale cu mediul a impus ca rolul serviciilor să se extindă, ele fiind chemate să contribuie la procesul organizării sociale şi al dezvoltării teritoriale echilibrate, pe de o parte, şi la menţinerea calităţii mediului înconjurător, pe de altă parte. Având numeroase şi variate interferenţe cu mediul înconjurător relaţia „servicii – mediul înconjurător” vizează atât rolul serviciilor în protejarea mediului natural, cât şi cel de a preveni şi combate multiplele posibilităţi de degradare a acestuia.

Evident că rolul serviciilor în economia modernă nu se reduce numai la aspectele prezentate anterior. Revoluţia tehnologică şi cea socială, prin implicaţiile generate, determină şi va determina diversificarea importanţei şi creşterea rolului serviciilor în complexul mecanism al vieţii economico-sociale contemporane.

Prin relaţiile de intercondiţionare cu toate celelalte ramuri şi sectoare de activitate, prin implicarea în procesul complex de asigurare a echilibrului socio-economic, serviciile îşi răsfrâng acţiunea în două direcţii principale: asupra procesului de producţie propriu-zis (consecinţă a revoluţiei tehnologice) şi asupra omului cu nevoile sale (consecinţă a revoluţiei sociale).