Instituțiile și Organele Uniunii Europene

Capitolul 3

Competentele Uniunii Europene

În conformitate cu Constitutia europeana, delimitarea competentelor Uniunii se bazeaza pe principiul atribuirii. Utilizarea competentelor Uniunii este condusa de principiile subsidiaritatii si proportionalitatii.

- conform principiului atribuirii, Uniunea actioneaza în limitele competentelor conferite ei de catre statele membre prin Constitutie pentru a atinge obiectivele stabilite în actul fundamental. Competentele care nu sunt atribuite Uniunii în Constitutie apartin statelor membre;

- conform principiului subsidiaritatii, în domeniile care nu se încadreaza în competenta sa exclusiva, Uniunea actioneaza numai daca si în masura în care obiectivele actiunii vizate nu pot fi suficient realizate de catre statele membre, la nivel central, regional sau local, dar se pot, datorita dimensiunilor sau efectelor actiunii vizate, realiza mai bine la nivelul Uniunii;

- conform principiului proportionalitatii, continutul si forma actiunii Uniunii nu depasesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor Uniunii Europene stabilite prin Constitutie.

Constitutia întareste aplicarea ultimelor doua principii: fiecare parlament national are posibilitatea de a examina daca propunerile Comisiei respecta principiul subsidiaritatii. Aceasta poate determina Comisia sa-si revizuiasca propunerea.

Cele trei principii sunt supuse controlului Curtii de Justitie si pot face obiectul unui recurs.

Exista câteva tipuri (categorii) de competente pe care le vom prezenta în continuare.

A. Competenta exclusiva

Atunci când Constitutia atribuie Uniunii o competenta exclusiva într un domeniu determinat, numai aceasta poate legifera si adopta acte juridice cu caracter obligatoriu; statele membre nu pot face ele însele acest lucru, decât daca sunt abilitate de catre Uniune sau pentru punerea în aplicare a actelor adoptate de aceasta.

Uniunea detine competenta exclusiva în urmatoarele domenii:

- Uniunea vamala;

- stabilirea regulilor concurentiale necesare pentru functionarea pietei interne;

- politica monetara pentru statele membre care au adoptat moneda euro;

- conservarea resurselor biologice ale marii în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului;

- politica comerciala comuna;

- pentru încheierea unui acord international, atunci când aceasta încheiere este prevazuta într-un act legislativ al Uniunii sau este necesara pentru a permite exercitarea competentei sale interne sau în masura în care ea este susceptibila de a afecta regulile comune.

B. Competenta partajata

Atunci când Constitutia atribuie Uniunii o competenta partajata cu statele membre într-un domeniu determinat, Uniunea si statele membre au puterea de a legifera si adopta acte cu caracter obligatoriu juridic în acel domeniu. Statele membre îsi exercita competenta în masura în care Uniunea nu si-a exercitat-o sau a decis sa cedeze exercitarea competentei sale.

Competenta partajata între Uniune si statele membre se aplica în urmatoarele domenii principale:

- piata interna;

- politica sociala pentru aspectele prevazute în Constitutie;

- coeziunea economica, sociala si teritoriala;

- agricultura si pescuitul, exclusiv conservarea resurselor biologice marine;

- mediu;

- protectia consumatorilor;

- transportul;

- retelele transeuropene;

- energia;

- spatiul libertatii, securitatii si justitiei;

- problemele comune ale sigurantei în materie de sanatate publica pentru aspectele definite prin Constitutie.

Trebuie spus ca în domeniile:

- cercetarii, dezvoltarii tehnologice si spatiului, Uniunea are competenta de a conduce actiuni, mai ales pentru definirea si punerea în aplicare a programelor, fara ca exercitarea acestei competente sa aiba ca efect împiedicarea statelor membre de la exercitarea competentei lor.

- de dezvoltare, cooperare si ajutor umanitar, Uniunea are competenta de a conduce actiuni si o politica comuna, fara ca exercitarea acestei competente sa poata avea ca rezultat împiedicarea statelor membre de la exercitarea competentei lor.

C. Coordonarea politicilor economice si de ocupare

- Statele membre coordoneaza politicile lor economice în cadrul Uniunii. În acest scop, Consiliul de Ministri adopta masuri, adica marile orientari ale acestor politici. Statelor membre care au adoptat moneda unica li se aplica dispozitii specifice.

- Uniunea ia masuri pentru asigurarea coordonarii politicilor de ocupare ale statelor membre, prin definirea liniilor directoare ale acestor politici.

- Uniunea poate lua initiative pentru a asigura coordonarea politicilor sociale ale statelor membre.

D. Politica externa si de securitate comuna

Uniunea are competenta de a defini si implementa politica externa si de securitate comuna, inclusiv definirea progresiva a politicii de aparare comune.