Managementul Resurselor Umane

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE ÎN MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

1. Conceptii privind particularitatile Managementului Resurselor Umane

Managementul resurselor umane este un concept de larga cuprindere care se refera la filosofia, politicile, procedurile si practicile cu ajutorul carora sunt condusi angajatii.

Exista în opinia specialistilor în domeniu diverse definitii date conceptului de management al resurselor umane. Asa spre exemplu, MRU se defineste ca:

- MRU este acea componenta a managementului firmei care se ocupa de directionarea si dinamizarea resurselor umane în vederea obtinerii performantelor dorite si atingerii obiectivelor organizatiei.

- Ansamblul activitatilor de ordin operational (planificarea, recrutarea, mentinerea personalului) si de ordin energetic (crearea unui climat organizational corespunzator), care permit asigurarea organizatiei cu resursele umane necesare;

- Cuprinde toate activitatile orientate spre factorul uman, având drept obiective conceperea, proiectarea, utilizarea optima, întretinerea si dezvoltarea socio-umana;

- Un complex de masuri concepute interdisciplinar, cu privire la recrutarea personalului, selectia, încadrarea, utilizarea prin organizarea ergonomica a muncii, stimularea materiala si morala, pâna în momentul încetarii contractului de munca;

- Functiunea care faciliteaza cea mai eficienta folosire a oamenilor în vederea realizarii obiectivelor individuale si organizationale.

Managementul resurselor umane este procesul în urma caruia angajatii obtin nivelul dorit de satisfactie iar organizatiile carora le apartin îsi ating scopurile propuse, prin armonizarea a patru elemente: mediul, organizatia, postul si angajatul.

1. Organizatia exista în cadrul mediului si supravietuieste numai daca interactioneaza eficient cu acesta. Mediul are 4 componente

a. componenta economicã (numarul si forta concurentiala a organizatiilor, ratele somajului, dobânzilor, inflatiei, etc.);

b. componenta socialã (valorile si atitudinile clientilor si angajatilor în ceea ce priveste munca, produsele, afacerile, aptitudinile si nivelul educational,

asteptarile lor);

c. componenta politicã (legi si reglementari);

d. componenta tehnologicã (materii prime, tehnologie).

2. Organizatia trebuie sa asigure, prin caracteristicile sale, satisfactia si performantele angajatilor. Aceste caracteristici sunt:

a. dimensiunea;

b. structura;

c. tehnologia;

d. cultura.

3. Postul reprezinta totalitatea sarcinilor si activitatilor unui angajat. Caracteristicile postului influenteaza performantele si satisfactia angajatilor. Aceste caracteristici sunt:

a. gradul de dificultate;

b. varietatea;

c. autonomia pe care o ofera angajatilor.

4. Angajatul aduce în cadrul organizatiei un set propriu de caracteristici. Bunele performante ale unui angajat într-un anumit post depind de:

a. aptitudini;

b. cunostinte;

c. personalitate;

d. valori;

e. asteptari.

Toate aceste patru elemente au cunoscut transformari importante în ultimii ani.

2. Etapele de dezvoltare ale MRU

La începutul secolului al XX-lea functia de personal, practic nici nu exista. Maistrul se ocupa de recrutarea personalului, patronul se ocupa de plata salariatilor. Numai câteva din marile întreprinderi aveau organizat câte un serviciu ce se ocupa de locuinte pentru angajati, acesta fiind în fapt embrionul serviciilor sociale.

Între cele doua razboaie mondiale au început sa apara servicii de personal în marile întreprinderi, specializate în stabilirea raporturilor sindicat-patronat în gestionarea noilor drepturi ale angajatilor, în adaptarea salariatilor la evolutiile tehnologiilor si noile modele de productie, în aplicarea noilor tehnici de organizare stiintifica a muncii, în probleme de calificare, de salarizare si în unele cazuri, în comunicarea interna.

Dupa al doilea razboi pâna în 1975 a avut loc o generalizare a compartimentului de resurse umane în toate întreprinderile, pe de o parte si aparitia asociatiilor profesionale de personal, pe de alta parte. De asemenea, dreptul muncii cunoaste o deosebita extindere. Prioritate aveau problemele de recrutare, salarizare, de relatii cu partenerii sociali. Dezvoltarea informatizarii permite usurarea calculului si platilor cu toate efectele ce decurg de aici. Varietatea de calificari si responsabilitati conduc la o specializare stricta a meseriilor, ceea ce determina o expansiune a asa numitului compartiment de personal.

Perioada actuala se confrunta cu aparitia de probleme noi: cresterea productivitatii, descentralizarea, delegarea de autoritate, libertatea de inovare, etc. Acestea provoaca mutatii si în domeniul functiei de personal.

3. De la managementul personalului la managementul resurselor umane

Functiunea de personal a aparut în cadrul organizatiilor ca urmare a: cresterii dimensiunii acestora; cresterii numarului si complexitatii reglementarilor legale cu privire la personal; modificarilor aparute în cadrul componentei sociale a mediului

În multe organizatii se pastreaza denumirile de sef sau director de personal. Acestia conduc urmatoarele activitati:

- Crearea posturilor

- Recrutarea si selectarea

- Orientarea

- Formarea si specializarea

- Evaluarea performantelor

- Compensarea muncii

- Gestionarea carierei

- Protectia muncii

- Motivarea angajatilor

- Managementul conflictelor de munca